''Deranged'' [Română]

capitolul doisprezece

Carter's POV.

S-a ridicat de pe patul lui, a facut cativa pasi pana cand, practic, era in impozant in fata mea. Usa brusc se deschise, facandu-ma sa sar speriata. Asistentii s-au grabit inauntru, imediat inconjurandu-ne pe mine si pe Harry.

''Indeparati-va de fata,'' a cerut un asistent, apropiindu-se de Harry. El parea ca ignora asistentul, ochii negrii holbandu-se la peretele din spatele meu. Continuam sa ma uit la el, nu parea ca face vreo miscare.

''Ce ai de gand sa imi faci daca nu vreau?'' a spus Harry, ranjetul lui crescand. Asistentii stateau in liniste, speriati de mintea lui. ''Cred ca e nevoie sa te inva una-doua lucruri.'' Capul lui s-a intors spre locul in care stateau asistentii. ''Primul lucru sa fie primul,'' a inceput el, intreptandu-se spre ei, nonsalant. Stateam in liniste, uitandu-ma la speriata la fetele lor. ''Va pot simtii frica. Va ingropati in propriul mormant acum,'' a ras.

''Domnule, aveti nevoie sa-''

''N-am zis ca poti sa vorbesti, la dracu'!'' Vocea lui Harry crescu. ''Ar fi bine pentru tine sa faci ce iti spun, sau fa prima miscare si sa vezi unde te duce.''

Toata lumea s-a linistit, nestiind cum sa manuiasca asta. Am gasit lucrul asta ciudat, pentru ca ei sunt instruiti ca sa faca fata dar ei inca stau pe loc ca si cum ar fii uitat tot.

''Harry,'' am inceput, dar nu am putut continua pentru ca corpul meu a inceput sa zboare in aer pana cand am dat de peretele de piatra. Am alunecat jos, spatele meu intepandu-ma, respiram nesigura. Am incercat sa ma ridic in picioare, dar simteam ca si cum ceva invizibil ma impingea in jos.

''Nimeni nu e in siguranta,'' a afirmat Harry indreptandu-se spre mine. Ingenunche, si-a pus mana dreapta pe umarul meu stang in timp ce eu ma uitam in ochii lui negrii. Respiram greu si nu puteam sa-mi controlez frica. ''Nu si tu, draga. Dar nu te speria sau ceva daca te confund cu unul din ei.''

Cum ar putea sa nu-mi fie frica de el? Arata mai intimidant decat arata inainte. Cand s-a ridicat in picioare, nu m-am putut ridica dar ii urmaream fiecare pas. Si-a scos o cutie cu chibrite si ochii mei s-au marit.

''Aici e focul. Jucati-va cu el,'' a chicotit Harry, aprinzand un chibrit si aruncat intr-un asisntent cu uniforma alba. Toti strigau si toti incercau sa stinga focul, dar deja ardea pielea asistentului. Cand am fost capabila sa ma misc, m-am furisat in fata usii, suspinand. Nu vroiam sa vad daunele pe care el le provoca. Rasul lui puternic a inceput sa sune in urechile mele, eu continuand sa-mi spun sa nu-mi fie frica de el.

Imediat ce am ajuns la usa, s-a trantit, nelasandu-ma sa scap. ''Te rog,'' am soptit, stand in picioare incercand sa deschid usa. Ca si data trecuta, nu se deschidea.

''Am spus ca nimeni nu este in siguranta,'' a afirmat el. ''Hai aici,'' mi-a spus sa ma duc la el. Am ezitat pana cand l-am atins, mi-a dat o cutie cu chibrituri. ''aprinde unul si arunca-l.''

''Nu,'' a dat din cap, speriata sa ma uit la el.

''fa-o-''

''Nu, Harry!'' Mi-am ridicat vocea, uitandu-ma in final la el. Mi-a spus sa nu-mi fie frica de el, si incercam sa nu-mi fie. Am simtit putina usurare cand mi-a luat cutia din mana. Vinovatia facuta de stomacul meu, aveam nevoie sa ies de acolo. ''Harry, ce se intampla daca ne gaseste cineva? Ar putea sa fim trimisi la inchisoare,'' am afirmat incet, uitandu-ma la asistentul care a luat brus foc. M-am uitat pe jos, lacrimi incepeau sa-mi alunece pe obraji; asta pare ireal.

''Nimeni nu o sa te tina departe,'' M-a linistit Harry cu o voce nervoasa. ''Doar fugi. fugi si o sa te urmaresc,'' a cerut el surprinzator. Am dat usor din cap si m-am dat in spate, impingand usa care in final s-a deschis. Am fugit in jos pe hol. Am dat colturi, poticnindu-ma la o scara in spirale. Am luat fiecare dreapta si am coborat rapid pana cand am ajuns jos.

Ochii mi s-au ratacit cand am vazut biroul de securitate, si acolo era si un paznic. Cuvintele lui Harry rasunau in capul meu, si ma incurajau sa fug pe langa birouri si sa deschid brus usile si sa aterizez afara. Am luat o gura de aer liber, auzind paznicii strigandu-ma. Am continuat sa alerg pe trotuar, fara sa am vreo idee unde mergeam. Mi-am intors capul ca sa vad ca acoperisul azilului era in flacari.

M-am oprit si am vazut oamenii alergand ca sa-si salveze viata. Stateam acolo, cautandu-l pe Harry, dar nu l-am gasit. Si pentru ca mintea mea nu functiona prea bine in acel moment, m-am repezit spre cladire. Am urcat scarile si am inceput sa strig, Harry, prin holurile goale. Minteam mea continua sa sa repete cuvintele, iesi afara, dar corpul parea sa fie condus de o vraja nepamanteana.

Am urmarit fumul, lucru care ma facea sa respr mai greu. Cat de mult mi-as fi dorit sa ies afara, dar nu o faceam. Era ceva in mine care nu ma lasa.

''Harry!'' l-am mai strigat eu inca odata cand am pasit intr-o camera in flacari. Ma holbam la flacari, caldura ma lovea in fata. Ce mi-a atras atentia era silueta care era in mijlocul focului. Focul dintr-o data se oprise. Focul a disparut.

''Ti-am spus sa fugi,'' o voce mormaii.

''E-e-''

''Tu nu mi-ai ascultat oridnele.'' El s-a intors, fata lui sangeroasa m-a prins cu garda jos.

''Harry, e-''

''Pastreaza, Carter,'' a cedat el, a facut cativa pasi pana a fost in fata mea. Sangele curgea de pe frunte si tot ce vroiam sa fac era sa fug; dar din pacate picioarele mele nu ma lasau sa fac asta.

''Ce ai vrut defapt tot timpul de la mine?'' I-am strigat, frica ridicandu-mi adrenalina si inca odata l-am privit in ochii lui negrii. ''Tu mi-ai spus ca sunt vindecarea ta. Ca eu te voi scoate din tunel. Suntem afara din tunel, dar acum uite ce ai devenit,'' am spus in soapta. Asteptam sa ii vad reactia, dar stateam acolo, si frica punea stapanire pe mine.

Am tresarit cand si-a pus mana in a mea. Ma tinea de mana, lucru care a cauzat o caldura in tot corpul meu. Plangeam de durere, incercam sa-mi trag mana din mana lui arzatoare.

''Uite,'' mi-a spus, relaxandu-mi pumnul am vazut o cicatrice lunga.

''A-asta nu a fost acolo pana acum,'' am spus.

''Ba da, a fost. Doar ca n-ai putut sa o vezi pana acum,'' a chicotit el zgomotos.

''Cum a ajuns acolo?'' am soptit, incruntandu-ma pierduta holbandu-ma la cicatrice.

Inca odata, a chicotit zgomotos. ''Acea piatra; era metoda diavolului sa te marcheze.''

''La ce te referi cand spus sa ma marcheze?''

''Doar bucurate ca te-am scos de acolo inainte sa-si continue planul.'' a ranjit.

''Pai, unde mergem acum?'' M-am uitat in sus la el, curioasa.

''In tunel.'' M-a prins din nou de mana –dar de data aceasta pielea nu ma ardea- si m-a tras afara din camera. Flacarile au inceput sa arda in spatele nostru, Harry nu parea ca se grabeste sa scape de ele.

''Tu spuneai ca trebuie sa parasim tunelul. Acum ne intoarcem?'' am strigat, provocandu-l sa se opreasca brusc din mers. Am fost uimita cand s-a intors si m-a lipit de perete.

''Ce zici sa taci din gura si sa ai incredere in mine? Poti sa faci asta, draga?'' mi-a soptit la ureche.

''C-cum ar trebuii sa am incredere intr-un demon?'' am intrebat, lasand sa-mi scape un linistit oftat.

''Cand te marcheaza diavolul pe mana de unul singur, este atunci cand incepi sa ai incredere in el, iubito.'' a ras el foarte malefic.