''Deranged'' [Română]

Capitolul patruzeci si cinci

Carter's POV

Peste cateva zile, m-am trezit singura pe saltea. M-am intins si m-am dat incet jos din pat. Casa era linistita. De obicei, cand soarele este pe cer, il auzi pe Niall strigand la parter, zgomote de tigai si oale sau sunete de bacon sfarait. M-am strecurat pana in varful scarilor si am observat ca nu e nimeni in living.

M-am dus in curtea din spate unde, desigur, toti baietii stateau fara tricou. Taiau lemne si se plangeau de cum soarele le arde pielea.

''As fii preferat sa ne duci in Alska, ce naiba,'' l-am auzit pe Niall mormaind cand am pasit afara. Harry a fost primul care m-a observat.

''Buna, iubito,'' s-a oprit din taiat lemne si a venit spre mine. Nu ma puteam abtine sa nu ma uit la corpul lui lucrat; chiar nu ma puteam abtine. Era plin de cicatrici pe margini, tatuaje proeminente peste tot si avea un lant de argint la gat. Cand m-am uitat in sus ca sa il privesc in ochi, i-am vazut ranjetul. M-am uitat repede in alta parte si m-am inrosit.

''Hei, Harry,'' am mormait. ''La ce o sa folositi lemnele?''

''O sa il vindem ca sa facem rost de lemn mai bun ca sa construim un nenorocit de depozit,'' mi-a raspuns Niall.

''Aveti nevoie de ajutor?''

''Am nevoie doar de o limonada.'' Mi-a raspuns el din nou.

''Niall, opreste-te din vorbit, bine?'' i-a spus Liam.

''Ma duc sa va aduc limonada, baieti,'' am raspuns, intinzandu-ma spre Harry ca sa il pup pe obraz inainte sa intru inauntru. Fredonam ca pentru mine si am deschis frigiderul, cautand pentru cana cu limonada. Cand am observat ca nu este, am oftat si le-am turnat apa in loc. Niall o sa fie probabil capricios toata ziua.

''Am vrut limonada,'' s-a plans el cand am pus tava cu pahare pe scarile verandei.

''Am ramas fara.''

''Ma intreb de ce,'' l-am auzit mormaind sarcastic. Mi-am dat ochii peste cap si m-am pus pe scari, privindu-i cum lua fiecare un pahar. Au terminat din doua inghitituri si si-au pus paharul pe tava inapoi inainte sa continue ceea ce faceau.

''Nu trebuie sa stai afara in caldura asta, iubito,'' a spus Harry dupa cateva minute de liniste.

''C-cateodata nu imi place sa stau singura in casa,'' am raspuns agitata jucandu-ma cu degetele. Puteam sa jur ca voia sa ma intrebe de ce, dar s-a abtinut sa ma intrebe pentru ca nu voia sa avem discutia asta de fata cu baietii. Ma simt inconfortabil sa vorbesc despre asta oricum. Linistea a revenit si continuau sa taie lemne. Stateam de una singura, si aveam un sentiment ciudat al unei gauri in stomac.

Am indepartat sentimentul acesta cand mi-a fost dintr-o data greata si am incercat sa nu ma gandesc ca voi vomita sau lesina. Oricat de mult as fii incercat, ma simteam si mai rau.

''iubire, nu arati prea bine, du-te incasa si intindete pe canapea. Vin imediat,'' a spus Harry cu asprime. In momentul asta voiam doar ca greata sa imi treaca.

''B-bine,'' m-am ridicat in picioare cu grija ca sa nu ma cad de pe scari.

''Care e problema ei?''

''E bine?''

Am ignorat vocile si am intrat in casa racoroasa, mergand greu spre canapea. M-a trantit jos si m-am intins. Ce mi se intampla? Am vaitat incet cand durerea in stomacul meu crestea.

''Ce se intampla?'' a intrebat Harry imediat ce a ingenuncheat langa canapea.

''Nu stiu, doar ca pur si simplu nu ma simt deloc bine,'' am spus, prefacandu-ma cand durerea a trecut dar a reaparut imediat.

''La naiba,'' a injurat el cand mi-a observat discomfortul. ''Unde te doare?''

''S-stomacul meu,'' am soptit, incercat sa imi recapat respiratia. Mi-am inchis ochii strans si mi-am inclestat pumnul. Mi-am simtit tricoul ridicat desupra buricului meu apoi alte injuraturi scapandu-i din gura.

'La naiba, la naiba, la naiba.''

''Ce se intampl-whoa.''

''Ia prima trusa de prim ajutor!'' i-a ordonat Harry celui care era in camera.

''Ce? D-de ce?'' am intrebat agitata. I-am cautat disperata mana cand i-am citit expresia fetei. Arata agitat si ingrijorat. ''Harry, te rog spune-mi.''

Trusa de prim ajutor a fost brusc in mainile lui si a deschis-o imediat.

''O sa fii okay, iubito. Esti bine, nimic de care sa te ingrijorezi. Esti bine.''

Doar spune-mi! Ma simteam si mai rau si ametita. Nu mi-am dat seama ca plang pana cand mi-am auzit suspinul. Cu toata puterea pe care o aveam, mi-am ridicat mana grea si m-am uitat in jos. Durerea trecea cand am vazut o urma mare, rotunda si rosie de vanataie acoperindu-mi stomacul.

Ochii mei au cazut pe Harry care curata o taietura rosie care era chiar langa osul stang al soldului. Pur si simplu am ramas fara cuvinte. O gaura mare si adanca consumandu-ma pe mine si corpul meu inconstient.

MN/:7a