''Deranged'' [Română]

capitolul paisprezece

Carter's POV

Linistea umplea tunelul si am putut simtii ca dincolo de cuvinte e furia. Am tresarit brusc cand am vazut ca un foc se aprinde in mana lui Harry. Inima a inceput sa imi bata de zece ori mai tare decat de obicei cand am vazut ranjetul urat format de buzele lui si intunecare peste ochii lui verzi.

''Mult mai bine,'' a soptit el intr-un mod ciudat de calm. El si-a adus mana in fata fetelor noastre si puteam sa simt cum caldura imi incalzeste pielea rece. Candindu-ma la cuvintele lui, stiam ca nu ma duc pe oricare ar fi calea despre care vorbea. N-am inteles niciodata ce vroia defapt sa spuna. Tot ce stiam era ca nu trebuie sa stau cu el cand partea lui nervoasa iese la iveala; nu e dragut, e de speriat.

''Ti-am fost destul de clar?'' m-am intrebat, slabind stransoarea de la incheieturile mele, si spatele meu nu mai era lipit de perete. Am dat din cap si m-am uitat in departare. ''Bine,'' mi-a desfacut stransoarea de tot si s-a retras usor. ''simti asta.'' a ranjit incet cand s-a uitat in jur.

''Nu?'' m-am incruntat la auzirea intrebarii. ''Ce e asta?''

''Nu ii simti privirea?''

''Nu, nu o simt. Despre ce vorbesti, Harry?''

M-a ignorat, dar ma simteam ca si cum s-ar uita la mine. Asteptam un raspuns, si nu am primit niciodata unul. Ceva din spatele lui mi-a atras atentia. Tot ce am vazut era o silueta intunecata disparand dupa capul lui. Mi-am deschiz gura ca sa il avertizez, dar inainte de a face asta, flacara s-a aprins cumva in mana lui, s-a stins.

''Harry,'' l-am chemat, dar niciodata nu mi-a raspuns. Am auzit o bufnitura puternica, urmat de un tipat de durere. Suna teribil, ca si cum ar fi fost Harry, asta m-a facut sa ma panichez mai tare. Nu aveam ce sa fac doar sa stau in intuneric, fara sa pot sa vad ceva. Am tresarit cand am auzit lovindu-se; suna ca si cum un bici lovea pielea.

Era un amestec de rasete si strigate, dar nu puteam sa stiu sigur daca Harry facea ambele zgomote. Totul s-a linistit brusc. Puteam sa aud cu imi batea inima in timp ce asteptam sa se intample ceva. Focul s-a aprins si o silueta prins pe peretele opus ardea. Am pasit mai aproape, uitandu-ma la capul lui spanzurat.

Era Harry, fara indoiala. Uniforma lui albastra era rupta pana sus. Era cicatrici rosii pe toata mana lui zdrobita, si uniforma ii era plina de sange. Pe ambele parti ale corpului lui, doua flacari au rasarit, dar nu s-au raspandit. Stateam in fata lui Harry, ridicandu-mi mana ca sa ii ating umarul.

Cand i-am atins umarul, a cazut pe jos, imediat a tusit cu ceea ce parea sange. S-a ridicat, punandu-si mana de sange in parul lui murdar.

''Ce a fost a-asta?'' am intrebat incet. Si-a inclinat capul spre mine si ma privi.

''Stau in mambre si spun ca nu sunt singurul care este nervos.'' a scuipat, statea in picioare fara a se crispa de durere. Umflaturile de pe pielea lui aratau ingrijorator, dar nu arata ca si cum l-ar durea ceva.

''pai, de ce esti nervos pe mine in primul rand?'' am intrebat, incruntandu-ma confuza si putin nervoasa.

''Nu sunt nervos pe tine,'' a ridicat el din umeri. Acest om devine nebun? Stai...nu imi raspunde.

''Tu ai inceput sa urli pe mine dupa ce orice naiba s-a intamplat.'' I-am spus.

''Am urlat la tine?'' s-a incruntat, lucru care m-a facut sa fiu si mai confuza.

''Da...ai urlat.''

''Cred ca sunt pierdut cand sunt suparat.'' Si-a scuturat capul si s-a deparat de foc. Mi-a durat ceva timp ca sa imi dau seama ca si in spate uniforma e rupta, i se vedea sira spinarii. Pe ambele parti ale coloanei erau doua mari taieturi, exact ca si cele doua de pe piept. Sangele ii curgea in jos, singurul lucru pe care puteam sa il vad pe corpul lui era sange; dar nu lesina si nu parea ca are de gand sa faca asta. ''Uitandu-te asa nu inseamna ca ma vindeci,'' a afirmat, dar eu inca ma confruntam cum spatele lui sangeros.