''Deranged'' [Română]

capitolul douazeci

Carter's POV

''Pot sa vad orasul,'' am mormait dup ace au trecut orele.

''Haide.'' M-a tras spre oras, fara sa spuna alt cuvant. L-am recunoscut ca fiind cea mai rea parte din oras. Cand ne-am apropiat am putut auzi voci discrete. Piciorul meu a lovt cimentul rece, provocandu-mi un fior. Cu fiecare pas, vocile deveneau mai puternice.

Harry m-a oprit si s-a uitat in jos pe alee, repede m-a tras inapoi. A blestemat  chiar daca debea respira, lucru care m-a facut sa ma incrunt confuza. Voiam sa vad cine era, dar stiam ca nu pot.

''Doar fi atent data viitoare, da?'' o voce stricta se auzea de pe alee. Am pierdut auzul raspunsului pentu ca eram prea atenta la pasii apasati, zgomotosi. Am asteptat pana doi oameni in uniforma de poitie au venit pe  langa noi. Privirile lor erau in spatele nostru, aproape rupandu-si propriile gaturi.

''Voi doi,'' ofiterul chel a soptit, apoi si-a ridicat pistolul in timp ce se grabea sa cheme intariri. Am fost impinsa in spatele lui Harry, deci am putut sa vad ce se intampla in fata lui.

''Mainile sus!'' a cerut un alt ofiter. ''Nu mai ascunde fata.''

Am fost trasa in fata lui Harry de catre ofiterul chel. M-a incatusat repede in timp ce Harry maraia si se uita urat.  Am vazut un alt ofiter zbatandu-se sa il incatuseze pe Harry.

''Intaririle sunt pe drum, doar prinde-l pe baiatul ala nenorocit!'' ofiterul chel i-a spus celuilalt cu asprime. Brusc, Harry s-a intors cu fata la ofiter, apoi a insfacat un pistol din centura securizata a ofiterului. S-a dat in spate, pentru a putea indrepta pistolul catre ofiter, apoi l-a indreptat in alta parte.

''Asta a fost al dracu' de usor,'' a chicotit Harry, ranjind la ambii barbati. ''Iti sugerez sa lasi drumul fetei ca sa nu te impusc.''

''Ofiterul nu a avut alta alegere decat sa ma lase. Harry m-a prins si m-a tras mai aproape, lipndu-ma de pieptul lui, apoi a lipit metalul rece de capul meu.

''Duceti-va in masina inainte sa apas pe tragaci!'' A strigat la ei, facandu-ma putin nervoasa. S-au indreptat incet spre masina politiei, deschid usa si ofteaza usurati cand s-au auzit sirenele in jurul orasului gol. Strangerea lui Harry a devenit mai puternica cand din a doua masina de politie s-au auzit impuscaturi.

''Lasati arma jos!'' un alt ofiter a comandat, facandu-l pe Harry sa chicoteasca. ''Asta nu e un joc.''

Harry ne-a intors pe amandoi, cei patru ofiteri ne aratau pistoalele. M-am cutremurat si m-am tras si mai aproape de Harry. ''Haide, fa-o.'' Am putut sa aud ranjetul in vocea lui.

''Lasa arma jos si elibereaza fata,'' acelasi ofiter a repetat. Harry i-a batjocorit si a facut un pas in spate, facandu-ma sa fac la fel.

''Fa-ma,'' a spus Harry, vocea lui auzindu-se foarte aspru. A spus asta cand un alt ofiter a chemat mai multe intariri.

''Vreau sa te calmezi si sa faci ce iti spunem noi sa faci,'' au raspuns ei incet. Harry i-a ignorat si a continuat sa faca pasi in spate. Doua masini de politie s-au aratat din alta directie, prinzandu-ne in capcana cand doi ofiteri au iesit din masina. ''Cel mai bine este sa va predati!''

''Bine, bine,'' a oftat in infrangere falsa si m-a lasat sa plec, dar n-a lasat niciodata pistolul. Un ofiter a pasit spre mine, incercand sa ma smulge departe de Harry cand un foc de arma s-a auzit, brusc, foarte puternic. Ofiterul a cazut in genunchi, si-a prins umarul cand un ecou neplacut am auzit in urechea mea. Am fost trasa din spate de altcineva cand o alta impuscatura Am fost trasa din spate de altcineva cand o alta impuscatura s-a auzit fix dupa prima. Credeam ca sunt in bratele lui Harry; dar cand m-am intors, am observat ca era un ofiter.

M-a impins spre una din masini in timp ce eu il cautam oe Harry. ''Harry!'' am plans eu, holbandu-ma la baiatul care sangera pe pamant. M-am luptat in stransoarea puternica a ofiterului, incercand sa fug inapoi la Harry. Ochii lui era deschisi si continua sa respire, tinandu-se de burta. Inainte sa pot sa scot un cuvant, am fost bagata in masina.

Am lovit in geam cu mainile mele inca incatusate si ii strgam ofiterului sa ma lase. Am putut sa aud mai multe sirene cand ofiterii l-au apucat si pe el. Masina in care stateam, brusc a mers inainte, prinzandu-ma fara garda cand am vazut ambulanta intrand in scena. Stateam acolo, lacrimile imi curgeau pe obraji, intrebandu-ma daca Harry era bine. Nu aveam idee unde ma duc, sau ce au de cand sa imi faca. Tot ce voiam sa stiu era daca Harry era bine.

•••

''Am spus deja, nu m-a ranit,'' am declarat cufundata in scaun, recunoscatoare ca mi-au dat haine noi si oportunitatea sa ma spal in dus.

''Nu mai trebuie sa iti fie frica, Carter. El e in spatele gratiilor,'' Barbatul care statea in fata mea la masa mi-a spus calm. Ma deranja.

''Nu mi-e frica de el!'' Aproape am strigat cand s-a clintit pe locul sau. ''Ma proteja.''

''Si de ce te-a protejat?'' s-a incruntat cand a inceput sa noteze ceva pe carnetel. Am ridicat din umeri, nu voaim sa ii spun secretul care ne lega. A dat din cap si ochelarii i-au alunecat de pe ochi. ''Esti libera sa pleci, dimnisoara Hill.'' A respirat el usurat schimbandu-si privirea cand mi-a fazut fata luminandu-se. M-am ridicat si am mers spre usa, uitandu-ma inapoi la el.

''Stiti cumva cat o sa il tina?'' am intrebat. S-a uitat peste umar si a dat din cap.

''Nu are inca un proces. Dar sunt sigur ca o sa fie prizonier pentru mult timp, scumpete.'' a chicotit el. M-am uitat urat si m-am intors ca sa ies din camera. Mergand pe holul lung, nu m-am putut concentra la ce voi face dupa ce voi iesi din incapere. Singurul lucru la care ma puteam concentra era la ce ii vor face lui Harry –sau ce ii faceau. Am dat din cap si am dat coltul, oprindu-ma la vederea parintilor mei vorbind cu un ofiter.

M-am oprit cand s-au intors si m-au prins. ''Carter!'' mama mea a plans, alergand spre mine si tragandu-ma intr-o imbratisare destul de stransa.

''Mama,'' am mormait, incercand sa o imbratisez la randul meu, dar stransoarea ei era mult prea puternica ca sa ma pot misca.

''Draga mea! Am fost extrem de ingrijorati!'' A spus ea aiurita si tata s-a indreptat spre noi cu un ranjet fericit. I-am zambit inapoi incet, mama slabind stransoarea mortala. ''Poti sa vi acasa,'' a zambit ea printre lacrimi, prinzandu-mi fata in privirea ei. Am dat din cap si am zambit din nou. M-am prins de mana si m-a tras afara din cladire dupa ce tata si-a luat adio de la ofiter.

Stateam in masina, nimic inafara de liniste nu incerca sa ma distraga de la Harry. El e singurul la care ma pot gandi acum. Era libera, el nu era; acesta e uratul adevar la care nu voiam sa ma gandesc niciodata.

''Haide, scumpo,'' vocea mamei mele m-a distras de la gandurile mele. Usa masinii era deschisa si noi deja sosisem acasa. Am pasit incet afara si ma holbam la casa mea ca si cum nu as mai fi fost aici. ''A trecut ceva timp,'' s-a smiorcait mama in spatele meu. Am dat din cap si am traversat strada.

Cand am intrat in casa, nu m-am gandit niciodata ca ar putea sa fie atat de confortabila vreodata. Pur si simplu imi aduce amintiri. ''Vrei sa tragi un pui de somn lung? Arati cam obosita. Poate maine o sa facem ceva amuzant!'' mi-a sugerat mama mea. M-am uitat la ea, am dat din cap si am zambit ca si inainte. M-a tras intr-o alta imbratisare apoi m-a condus in camera mea, care stiam deja unde este.

Am inchis usa dupa ce mi-a spus ca imi aduce unele din deserturile mele favorite. Am stat pe patul meu nefacut, realizand ca a ramas la fel ca atunci cand m-a gasit Harry.

''Carter! Carter!'' M-a chema mama din capatul scarilor.

''Da?'' am raspuns, observand ca m-am ridicat si am deschis usa. M-am uitat afara si ma uitam in timp ce vorbea.

''Barbatul e la televizor,'' mi-a facut un semn sa cobor. Am facut-o si am mers impreuna in living. Ochii mei au aterizat pe televizor, figura lui Harry stralucea pe ecran cand reporterul vorbea de el cu o voce monotona. ''Arata infricosator,'' mama mea a dat din cap, referindu-se la vanatai si la zgarieturile de pe toata fata. Cred ca o sa fie la stiri pentru cateva saptamani.

Dar, sentimentul rece nu pare sa dispara. Psihic si emotional, mi-e dor de el.