''Deranged'' [Română]

capitolul patru

Carter's POV

''Te rog, doar lasa-ma sa ma duc acasa,'' l-am rugat, auzind un lung si frustrat oftat scapat de gura lui.

''Tu inca nu intelegi,'' a dat simplu din cap, intorcandu-se spre mine. ''Tu, al naibii, nu pleci!'' a strigat, vocea lui auzinduse cu un ecou in tot tunelul pana s-a stins. A venit spre mine, si mi-a prins fata intre palmele lui. ''tu esti scaparea mea.''

''Ce spui acolo?'' L-am intrebat socata, corpul meu incepand sa-mi tremure.

''Am scapat din acel loc acum cateva luni, ei inca nu m-au gasit,'' a ras, o expresie dura aparandu-i pe fata. El sincer ma sperie. ''Acum, tu ma poti ajuta sa scap din tunel.''

''Sa scapi din tunel?'' am intrebat curioasa sa stiu la ce se refera.

''N-ai auzit?'' m-a intrebat, incruntandu-se. Mi-am miscat incet capul, gestul meu i-a amintit ca el inca ma tine de fata. Si-a tras mana incet si a inceput sa vorbeasca, ''Pai, adanc, adanc in tunel, se afla un monstru.  Nu eu, unul adevarat. Si privirea de pe fata ta imi arata ca nu crezi niciun cuvant, '' a ranjit.

''Nu unul singur,'' am soptit, uitandu-ma la el. In minte, am pufnit; nu ma poate pacalii.

''Pai, ce este un show daca nici macar nu-l vezi?'' a chicotit, luandu-mi mana si tragandu-ma mai adanc in tunel.

''Opreste-te! Te rog lasa-mi mana!'' Am strigat inainte ca el sa urle inapoi,

''Taci naibii din gura! Nu vrem sa  trezim monstrul, nu-i asa?'' dintii lui au scrasnit cand mi-am inchis incet gura dand din cap, lacrimile fierbinti alunecand rapid pe obraji. S-a intors inapoi si a continuat sa ma traga spre interiorul tunelului. Torta din mana lui a fost suflata, era intuneric, si tot ce puteai auzii era respiratia mea. Nu puteam sa vad absolut nimic. ''E langa noi'' a soptit el.

''Asta e ridicol. Nu ma pacalesti,'' am raspuns nesigura.

''S-ar putea ca tu sa nu-ti fi dorit sa zici asta. El ne asculta.''

El chiar a inceput sa ma sperie acum. Era liniste pana am auzit o respiratie venita din dreapta mea. Harry ma tinea de mana stanga, si n-am auzit nici un pas. Atunci, un marait incet a izbucnit direct in urechea mea, nu-mi puteam auzii gandurile.

Am inceput sa tip, n-am mai simtit mana lui tinand-o pe a mea.

''Nu-i plac strigatele,'' l-am auzit pe Harry spunandu-mi, vocea lui intrerupand strigatul meu fara sfarsit. Fara sa ma gandesc, m-am intors si am inceput sa fug, sperand ca directia spre care merg sa nu fie un perete, ci sa fie iesirea. Am vazut o lumina slaba devenind din ce in ce mai puternica pana cand am ajuns foarte aproape de ea. M-am simtit usurata, eram pe cale sa ies cand m-am impiedicat in propriile mele picioare. M-am ridicat in picioare si chiar cand am vrut sa ies o mana m-a prins de talie si m-a trantit de peretele din caramida, impactul scotand din mine aproape tot aerul.

M-am rasucit, am simtit o mana pe coapsa mea si mi-a soptit ceva la ureche. Corpul sau ma apasa tare, fara sa vreau. Am scancit pana cand brusc s-a oprit. M-a tras de langa perete si m-a tras putin adanc in tunel. L-am lasat sa ma puna pe pamantul cald apoi el s-a pus langa mine.

M-a surprins atunci si-a pus mana in jurul taliei mele, tragandu-ma mai aproape de el. Singurul lucru la care ma puteam gandii era sunt blocata aici si nu exista nici un mod de a scapa.