''Deranged'' [Română]

Capitolul treizeci si noua

Carter's POV

El se uita la mine, asteptand un raspuns. In acest timp stateam ca o idioata nestiind ce sa zic in acel moment.

''...N-no,'' am spun in final.

''Deci tu nu esti din sat, da?''

''Uh...''

''Printule Harry! Regina vrea sa iti vorbeasca!''

''Poate vrei sa te intorci inapoi la regat, voi fi in spatele tau,'' a oftat el apoi s-a intors din nou la mine. Puteam sa vad pe fata gardianului faptul ca era obosit, ca si cum l-ar fi fugarit toata noaptea.

S-a intors ezitant si a intrat direct in padure fara ca macar sa se uite odata in spate. ''ei ma ursc,'' a chicotit el. I-am zambit apoi am continuat sa ma uit in jur.

''Cum se numeste mai exact aceasta plaja?'' am intrebat fara tragere de inima.

''Ah, deci nu esti o sateanca,'' a ranjit el. ''Nu este o plaja. Plaja este defapt mai departe. Unde ne aflam noi, se numeste Peeks Lagoon.''

''Oh, okay,'' am ras eu nervos.

''Este diferita...Spune, care iti este numele, domnisoara?''

''E Carter,'' am raspuns timida.

''Carter,'' a zambit. ''Imi place.''

''Multumesc,'' am raspuns. Dupa asta, s-a instaurat o liniste jenanta.

''Trebuie sa incep sa merg spre palat, Carter. Vrei sa mi te alaturi intr-o plimbare chinuitor de lunga?''

''Uh...S-sigur?''

''Splendid!'' Si-a intins o mana si am prins-o repede. L-am urmarit in padure, imediat fixandu-mi ochii pe satul frumos de dupa copaci.

''Wow,'' am expirat eu.

''Frumos este,'' a zambit el larg. ''Mereu mi-a placut sa calatoresc. Urasc sa fiu inchis ca si cum as fi o antichitate de familie.''

Ma intrebam de ce trebuie sa fie asa. De ce trebuie sa fie inchis.

''Iata,'' a spus dupa ce am continuat sa trecem pe langa cativa sateni, multi plecandu-se si salutandu-l pe print. M-am uitat in sus si aproape ca am ramas fara aer.

''E asa frumos,'' am soptit fara sa imi iau privirea de la palat.

''M-am obisnuit cu el,'' a raspuns aproape facandu-ma sa rad tare. ''Gardieni,'' a dat el din cap spre cei patru gardieni care stateau la intrare. Ei s-au plecat apoi s-au ridicat si au stat cu spatele drept. ''Haide,'' a soptit, gesturandu-mi sa merg inainte chiar daca mainile noastre inca erau impreunate. Imediat ce am intrat in palat, a fost inconjurat de gardieni si de o doamna mai in varsta care banuiesc ca e regina.

Eram gata sa fac o plecaciune cand vocea ei ascutita m-a speriat de moarte. ''Harry! Ai intarziat. Niciun print nu trebuie sa intarzie vreodata!''

''Stiu, mama, scuzele mele,'' a raspuns aratand aproape ravasit, dar puteam sa imi dau seama ca se prefacea.

''Si cine ar trebui sa fie aceasta?''

Toata atentia s-a indreptat drastic spre mine. M-am aplecat imediat si am soptit, ''Majestatea ta.''

''Am gasit-o la Peeks, mama. Era pierduta,'' a raspuns el repede. Si asta a fost cand a inceput ca totul sa o ia razna.

''O vreau afara, acum-''

''Nu poti sa faci asta!'' a strigat el, primindu-si o palma puternica peste fata. Stateam acolo, complet socata. Doi gardieni m-au prins brusc de maini si m-au tras afara, Harry striga din adancul plamanilor. Ei m-au aruncat dincolo de poarta si s-au intors din nou inauntru. Am suierat imediat ce cotul meu a atins betonul.

am verificat, si sangele imi curgea din cot. N-aveam de ales si am ignorat asta si m-am ridicat in picioare. Unde sa ma duc? Nu aveam nici o idee. Asa ca m-am aventurat in sat.

Se intuneca mai mult si mai mult cu fiecare minut care trecea. Cand am intrat in padure, luna a aparut. Am mers in jurul padurii pana cand am dat de o baraca plina cu sobolani. Am mers incet spre ea si am deschis usa. Mi-am acoperit ochii, totul luminandu-se brusc.

Am facut un pas in fata, totul schimandu-se inaintea ochilor mei. ''Whoa,'' am soptit uitandu-ma in jos la holul luminat. Totul arata fitos, ca si in palat. Eram complet convinsa ca am ajuns cumva din nou in palat. Ma gandeam ca daca as deschide o usa, o sa imi dau seama.

Asa ca am deschis usa din stanga si nu m-am asteptat la ceea ce am vazut.

''Oh, Doamne...'' am spus, vazand figura care se uita la mine apoi ascunzandu-se dupa pat. ''Nu, nu! E-e okay, imi cer scuze pentru deranj,'' am spus pasind in camera. Ce naiba faci, Carter? Acolo e o bestie paroasa, ai speriat-o si acum pasesti mai aproape. Tu chiar trebuie sa te gandesti mai bine. ''C-cine esti tu, as intreba?''

Un marait a fost tot ce am auzit.

''Nu vreau sa te ranesc, nu as spune nimic,'' m-am motivat, primind alt marait. Am ramas linistita, plimbandu-ma prin camera, incercand sa gasesc orice care sa-mi dea de inteles cine ... Bestia paroasa -?- era. Un nume a aparut scris pe un plic alb, stand in dulapul intunecat. Pentru: Printul Harry. M-am mirat incet apoi m-am intors spre pat.

''Harry?''

Liniste.

''Te rog, iesi afara. Vreau sa vorbim,'' am marturisit. ''Te rog! Nu este nimic de care trebuie sa te ascunzi.''

Un picior paros a aparut de dupa pat, altul urmandu-l. I-am aratat un zambet in timp ce se apropia.

''N-a fost asa greu,'' am comentat indraznet, auzind un marait sanatos. ''Nu ai niciun motiv sa te ascunzi.'' Spunand asta, m-am ridicat si mi-am deschis bratele, asteptand o imbratisare. A stat pentru un moment apoi si-a infasurat bratele subtiri si paroase in jurul taliei mele. Mi-am inchis si mi-am dat voie sa il imbratisez. ''Arata-te cine esti tu cu adevarat, nu te inchide.''

Am uitat de toata partea intunecata din viata mea pentru un moment. Mi-am deschis ochii curioasa, un oftat puternic indepartand linistea.

''Carter,'' mi-a soptit el in ureche cu vocea-i ragusita. M-am uitat in dreapta mea si l-am vazut. Tunelul, de ce stateam in fata lui?