Don't Blame Me

Capitolul patruzeci și doi

"You can love a monster, it can even love you back, but that doesn't change its nature."

- Eliza Crewe, Crushed

În ziua respectivă, Damon și-a adunat lucrurile pe care le avea în camera noastră și s-a mutat în camera lui de cămin, mai devreme de termenul stabilit. Însă nu am reușit să mă bucur deoarece Darcy a petrecut ore bune pe capul meu, încercând să mă convingă să îi spun despre ce este vorba și de ce Damon a plecat fără să spună un cuvânt. Cu dificultate s-a înduplecat la rugămințile mele de a fi lăsată în pace și am sfătuit-o să îl întrebe chiar pe fratele ei despre ce este vorba.

Nu mă așteptam să îmi dea ascultare, dar era atât de curioasă cu situația încât la ora douăzeci a renunțat să mă mai irite și se îndreptase către căminul lui Damon. Dar cineva trebuia să îl ajute la schimbarea pansamentului, deci a fost un beneficiu pentru mine faptul că acel nemernic a fost împușcat.

Și la ora douăzeci și nouă când am început să mă pregătesc pentru petrecere și mi-am dat bluza jos, nu am fost șocată să găsesc niște pete imense pe brațul meu. Reușise să se învinețească destul de repede. Aveau o culoare mov închis și imitau la perfecție degetele lui Damon. Ba mai mult, zona în care m-a strâns era și umflată, dureroasă ca naiba la atingere. Nemernicul reușise să îmi lase din nou semne, să își imprime prezența asupra mea și nu într-un mod plăcut.

L-am blestemat pentru asta.

Pe de altă parte, nu i-am spus lui Nolan despre planul meu și doar l-am sunat pentru a-l întreba dacă a reușit să discute cu Ian. A spus că nu și o va face mâine seară, când vor frecventa aceeași petrecere împreună, amândoi fiind acolo pentru afaceri și vânzări. Și Nate a sperat până în ultima secundă că nu voi veni. Cred că a sperat asta chiar și când am apărut lângă el în fața casei lui Ian și am mers la brațul lui până la intrarea în casă.

Un paznic se afla acolo și a trebuit să așteptăm la coadă, care era exagerat de lungă. Persoana desemnată drept pază scana cu ajutorul unui mobil obișnuit invitațiile de pe telefoanele celor aflați în coadă. Și-a ridicat o sprânceană atunci când eu nu mi-am prezentat telefonul pentru scanare, dar cred că îl cunoștea pe Nate, fiindcă ne-a permis să intrăm rapid.

Casa acestui idiot era la fel de grandioasă precum exteriorul ei. Tavanele erau exagerat de înalte și din ele curgeau candelabre enorme, formate din cristal, iar luminile proiectoarelor disco formau un joc minunat în reflecția lor. Numărul de persoane prezente era exagerat și toți se înghesuiau aici, locul părea un soi de sufragerie imensă. Majoritatea dansau și în boxe se derula melodia Ambition for cash. Basul ei era atât de puternic încât îmi vibra până și gâtul.

Eu și Nate am mers către mesele pe care se aflau zeci de bucate care nu se terminau niciodată, deoarece nemernicul putred de bogat avea oameni angajați care să aibă grijă de asta. Oricum, bănuiesc că părinții lui nu sunt acasă și nici nu vor afla niciodată despre această petrecere. Slabe șanse să permită cuiva să mediatizeze ceea ce se întâmplă aici.

Nate se servise cu o bere iar eu am luat un pate dintr-o tavă de pe aceeași masă cu băutura.

- Ești sigură că încă vrei să faci asta, Victoria? mă întreabă Nate, cu privirea ațintită undeva printre oameni

Am privit în aceeași direcție, întâlnindu-l tocmai pe Ian, dansând între invitații lui. Purta o pereche de ochelari gen caricatură, de trei ori mai mari decât capul lui. Zeci de fete se aflau în jurul lui și îl admirau, râzând de schemele sale care nu erau deloc haioase.