Don't Blame Me

Capitolul douăzeci și trei

"Love has no middle term; either it destroys, or it saves."

- Victor Hugo

În urma vânzării de la petrecerea de astăzi din Greensboro la care Damon mi-a dat adresa, am reușit să ating un procent de trei mii de dolari. Nu am vândut toate produsele avute, dar totuși era o sumă destul de mare. Oamenii din Greensboro deja auziseră de numele lui Red Devil și îl căutau cu disperare datorită mărfii lui căpătate din Mexic și Columbia.

Odată cu publicitatea, au apărut și vânătorii. Oamenii voiau să afle cine era sub mască și poliția a fost pusă în alertă ori de câte ori primeau câte un pont.

Era totul aiurea. Fiindcă ancheta se demarase până și în academie. Din fericire, căutau un posibil suspect mascul, nicidecum o femeie. Cu toate acestea trebuia să fiu precaută, cum eram de fapt de obicei.

Era sâmbătă astăzi, iar luni vom începe noul semestru. Nu a fost tocmai roz, eram convinsă că ultimul examen îl voi pica și nu am scăpat. Chiar l-am picat. M-a demoralizat pentru câteva zile și am încercat din răsputeri să nu mă mai gândesc la asta până voi avea șansa să îl susțin din nou.

Damon și colegii lui din căminul 78 au plecat în această săptămână în vacanță la munte. Din câte știu, au luat și câteva fete cu ei. De multe ori m-am surprins holbându-mă la ceea ce postase Damon pe Instagram în timpul vacanței. Știam că el putea vedea asta, dar acest aspect nu mă mai interesa. Doar voiam să văd, fiindcă uneori și el o făcea.

Dar m-am bucurat că am avut parte de liniște fără el după tot ceea ce se întâmplase vinerea trecută. Și totuși, în duminica ce a urmat mi-am făcut subtil drum înspre căminul 78 și m-am strecurat de una singură în patul lui.

Nu era romantism, nici afecțiune. Ci doar nu mă puteam abține de faptul că nemernicul reușea să mă ducă pe culmile extazului și să îmi ofere momente care credeam că sunt imposibil de simțit. Tocmai el. Și asta era cel mai ciudat.

Era letal în toate sensurile.

În timp ce mă aflam la volanul lui Star și conducând către academie din Greensboro cu un cheeseburger în mâini, telefonul meu nu se oprea din sunat. Darcy era cea care mă tot apela și nu știam de ce. Dar după al patrulea apel consecutiv am oftat și am răspuns.

— Ajung imediat. îi spun eu

— Sunt în căminul 78. Ei dau o petrecere. Vino aici.

— Nici moartă, Darcy. O să merg acasă.

În plus, când naiba s-au întors? Nu îi mai verificasem postările și poveștile lui Damon de ieri. Dar credeam că vor rămâne acolo cel puțin până mâine. Zona unde au mers a fost extraordinară. O zonă montană, răcoroasă, înzăpezită și chiar și o pârtie de schi privată. Iar cabana lor a fost imensă.

— Tocilaro. Vino aici și nu te mai plânge.

— Nu, mulțumesc. Nu vreau să dau ochii cu Damon.

I-am spus lui Darcy adevărul despre Damon și ceea ce voia să facă cu Beatrix. Excluzând toată partea cu sexul, deși era nedrept față de ea. Atunci Darcy mi-a spus ceva și mai interesant. A recunoscut că nu și-a dorit ca oricine să îi fie colegă de cameră. Ea și secretara academiei s-au uitat printre dosarele fetelor înscrise și m-a ales pe mine pentru că păream "drăguță". La început am fost furioasă, fiindcă mi-a ascuns asta de atâta timp. Dar apoi mi-a trecut rapid. Toată familia ei fusese de acord, inclusiv geamănul ei nenorocit.

Un lucru era ciudat ca dracu. Damon mă cunoștea cu mult înainte să ajung și să îl cunosc. Dar cel mai probabil a văzut-o pe Beatrix de îndată ce am ajuns. Nu cred că în acel dosar scria până și ce vehicul dețineam. Dar data separării părinților mei era trecută acolo.