Don't Blame Me

Capitolul douăzeci și doi

"I think he's very lonely. Lonelier than he lets on. Maybe lonelier than he even realizes."

- The Royal Tenenbaums, 2001

Nu trebuia să îmi pese de activitatea de la academie. Nu trebuia să mă stresez cu asta. Și totuși mâinile îmi tremurau în timp ce ieșeam din sala ultimului examen. Fiindcă nu m-am descurcat atât de bine și riscam să îl pic. De ce îmi păsa? Nu știam. Trebuia să plec de aici, plănuiesc să mă mut în Greensboro.

Darcy mă aștepta la ieșirea din academie. Părea încântată că în final am scăpat de examene. Urmează o săptămână liberă în care ne putem relaxa înainte de a începe noul semestru.

- Ce s-a întâmplat? întreabă ea confuză

Nu știam că am devenit atât de expresivă. E o noutate pentru mine.

- Nu știu. Nu cred că îl voi trece pe acesta.

- Va fi bine. Te panichezi în zadar.

Excelarea în academie nu se afla deloc printre planurile mele. Deși proiectele și temele date de profesori au fost făcute la timp și prezențele au fost mai mult decât suficiente.

- Crede-mă, va fi bine. Haide să ne pregătim. În două ore trebuie să mergem în Greensboro.

Astăzi era petrecerea surpriză organizată pentru aniversarea lui Oliver. Nu am participat la organizare, însă am fost invitate. Inițial m-am gândit să nu merg, dar știam că îl voi îngrijora pe Oliver și mai mult. Astfel că am acceptat să merg, dar nu am de gând să consum alcool. O voi lua pe Star.

Ne-am îndreptat către cămin în timp ce Darcy îmi spunea cât de încântată era că examenele ei au fost în regulă și va primi note bune. Eram fericită pentru ea. Deși era fiica decanului, s-a străduit prin propriile puteri să exceleze. Am văzut-o cât de stresată era și cât de mult se preocupa de învățat.

Chiar și Damon. Am avut două examene împreună. La cel de la psihologie nu și-a ridicat capul din foaie, scriind fără întrerupere. A terminat printre primii.

După seara în care am jucat de-a v-ați ascunselea, lenjeria mea a rămas la el. Nu am mai văzut-o de atunci.

- Înainte să mergem la petrecere... ai văzut ultima poveste postată de Nate? întreabă Darcy când mi-am aruncat poșeta pe pat și îmi dădeam pantofii jos

Am mișcat negativ din cap. Nu m-am gândit foarte mult la Nate în ultima vreme. Am încercat să fac tot posibilul să îl scot din mintea mea. Pentru că el aștepta un răspuns pe care eu nu eram capabilă să i-l ofer. Aștepta un angajament pe care nu eram dispusă să mi-l asum. Și Nate era un băiat ce merită mai mult decât atât.

- Nu. îi răspund lui Darcy. Despre ce este vorba?

Am refuzat să îi spun despre întâmplarea cu geamănul ei de săptămâna trecută. Suspiciunile ei ar lua amploare dacă ar afla că eu, Damon și Zeus ne-am jucat de-a v-ați ascunselea. Încă nu îmi vine a crede că a fost adevărat.

Acel câine m-a uimit cu inteligența și ageritatea lui. Nu doar că știa să ne caute, dar știa să se și ascundă, uneori mai bine decât noi.

- A postat o poză cu o tipă pe nume Bella.

Bella. O știu. Ea este fata de la bar. Ea trebuia să devină prietena lui Theodore. Aparent, lucrurile au luat o întorsătură drastică.

- Ei bine, nu mă deranjează. L-am plăcut pe Nate, dar nu îndeajuns de mult încât să îmi doresc ceva real cu el.