Tot ce n-ai știut vreodată

Capitolul 18

Rylan

   Conduc în liniștea dimineții, ce normal ca nu putea exista atunci când aveam nevoie de ea, cu mâna pe coapsa lui Scarlett, încercând să ignor fiecare dâmb ușor pe care îl simțeam. La naiba, chiar trebuie să încerc să nu mă mai gândesc la felul în care am găsit-o. La felul în care eram la un pas distanță de a o pierde.
Îmi ridic mâna la un moment dat de pe piciorul ei iar degetele îmi sunt iar pătate de sânge. Nu stau nici măcar o secundă pe gânduri și caut pe monitorul
Mașinii numărul lui Rose, privind adesea spre Scarlett ce stă cu capul lăsat pe fereastră și cu mâinile căutându-le pe ale mele.
-Da? se aude vocea lui Rose răsunând în întreaga mașină.
-Te-am trezit?
-Nu, Rylan. Tocmai făceam cafeaua pentru mine și Chris. De ce?
-Cam am nevoie de cursul tău de asistentă iar, dacă nu te superi să întârzii puțin la sală.
-Ce s-a întâmplat?spune ea, tușind de parcă se înecase.
Dau să îi răspund însă mă uit la Scarlett ce mă imploră să îmi țin gura. Cumva, ce s-a întâmplat în casa aia, Scarlett voia să rămână doar în creierul meu. Îi zâmbesc și îmi așez mâna înapoi pe piciorul ei apoi îi zic lui Rose.
-Tot ce îți zic e ca e mai grav decât data trecută. În cinci minute sunt la tine.
-Bine, o să mă pregătesc psihic.
Apoi îmi închide și ne lasă pe amândoi în această tăcere dureroasă. În general, nu sunt un tip violent dar când mă gândesc la motivele pentru care ea a vrut să nu mai existe, nu vreau decât să îmi încleștez mâinile în jurul gâtului cuiva și să nu le iau de acolo până când respirația cedează. Aș vrea să căsăpesc fiecare persoană care nu a fost decât un cărbune în plus în combustibilul trenului ce a adus-o până aici.
-Ry? mă întreabă ea, în momentul în care parchez mașina în fața casei lui Rose.
-Da, iubire?
-Nu stiu ce am facut sa te merit, dar mulțumesc, spune apoi își așterne buzele pe buzele mele.
Profit de moment și le las sa se contopească, înainte de a mă gândi să îi răspund. Profit de felul în care când sunt cu ea uit de orice problemă ar exista pe acest pământ. Uneori, am impresia ca uit și să respir, de fiecare dată când sunt alături de ea.
-Ai fost tu, Belle. M-ai captivat încă din prima secundă, recunosc eu într-un final.
-N-aș fi crezut ca să vezi o domniță la ananghie cum ridică greutăți în fața unor libidinoși e captivant. Ai ceva de spus, Rylan?
-Da. Ca te-aș fi putut vedea și încercând să numeri particulele de praf din aer și tot aș fi fost fascinat de tine.
Zâmbește și roseste în fața mea, în doar câteva secunde. Aș vrea să stau aici ore în șir să înșir complimente ce să o facă să devină roșie ca focul, însă am timp de asta mai târziu. Și pricey de mult mi-ar plăcea felul în care obrajii ei se înroșesc pentru mine, nu pot să fiu egoist și să uit ce contează aici de fapt.Sănătatea ei fizică. De cea mentală aveam să mă ocup atent de acum în colo.
Îi deschid portiera mașinii și ne oprim în fața ușii lui Rose, moment în care după o bătaie scurtă, își face apariția Chris. Iubitul lui Rose încă din liceu. Logodnicul ei, de un an și ceva. Cel ce mi-a fost ca un frate atunci când am avut nevoie de unul. De fiecare dată când mă vedeam cu Rose, simțeam ca sunt copilul din relația lor. Ceea ce e ciudat, având în vedere ca eu și Rose suntem de aceiași vârstă iar Chris e doar cu doi ani mai mare decât mine. Dar siguranța pe care am simțit-o între ei doi, a fost tot ce am avut nevoie.
-Rylan, ce faci, omule? Și de ce nu ai tricou?
-Poveste lungă, spun luându-l în brațe. Chris, ea e Scarlett, iubita mea, Scarlett, el e Chris, logodnicul lui Rose.
-Mă bucur sa te cunosc, Chris, spune fiind usor anxioasa și încercând sa se cuibărească in pieptul meu încă gol.
Tăcerea se așterne pentru câteva secunde, până în momentul în care strigătului lui Rose se aude de undeva din living, iar eu îmi dau seama ca, cel mai probabil a văzut-o pe Scarlet!
-O MIO DIO! se aude Rose, lăsând italianca să iasă afară din ea. Scumpa mea, ce naiba ai pățit?
-Calmează-te, iubito, spune Chris, îi sperii femeia lui Rylan și nici măcar nu e în casă.
Scarlett pufnește ușor în râs, apoi se uită la Rose cu o privire prin care simt ca își cere scuze. Intrăm în interiorul căminului lor iar eu o las pe Belle pe mâna lui Rose, nu înainte de a o lua în brațe, de a-mi lăsa amprenta pe buzele ei, șoptindu-i mai apoi la ureche.
-Ești frumoasă, nu vreau să uiți asta.
Apoi o privesc cum dispare undeva condusă de Rose ce încă se putea auzi înjurând italienește în barbă. Mă uit imediat ce ușa se unghie în urma lor la Chris ce pur și simplu îmi toarnă o ceașcă de cafea neagră si mi-o întinde.
-Tu-as fi dat ceva mai tare da e cam devreme peste asta.
-E bună și cafeaua, zic încercând să îmi ascund lacrimile ce încă se ascundeau undeva în interiorul meu.
Eu și Chris rămânem tăcuți o perioadă lungă de timp. Ceea ce, atunci când suntem împreună nu se întâmplă. Motiv pentru care Christian ma trage după el în living, acolo unde ne așezăm pe canapea și sunt pregătit ca el să încerce să îmi scoată cuvintele din gât cu forța.
-Dacă te întreb cum mama dracului a ajuns Scar tăiată așa îmi răspunzi?
-Dacă îi mai spui o singură dată Scar te omor, spun fiind cat se poate de serios.
-Iartă-mă pe mine gelozie pură. Vrei să îi zic cu dumneavoastră?
-Nu, idiotule. După mine, spune-i cum vrei. Nu e de gelozie aici, spun apoi iau o pauză destul de lungă până continui. Urăște porecla asta, bine? Așa ca te rog spune-i pe numele întreg sau oricum altfel. Și ca să îți răspund la întrebare, nu. Nu îți zic de ce a ajuns așa.
-Măcar și-a făcut-o ea sau?
-Crezi ca mai eram aici, curat ca lacrima daca cineva ii făcea asta?
-Wow, fata asta a reușit să scoată latura rea din Rylan. Să mă fi plătit și nu ziceam nici măcar ca exista.
-Când vine vorba de ea exista orice. Tu nu ai scoate ce e mai rău din tine daca i s-ar întâmpla ceva lui Rose?
-Touchee! Totuși, îmi spui măcar când ai ajuns să ai iubită? Adică nu ne-am văzut cam jumătate de an și brusc, din burlac mă trezesc ca ai iubită. Nu m-ar mira să fiți deja căsătoriți în secret, spune apoi ia o pauză de câteva secunde în care îmi admiră reacția, mai exact zâmbetul tâmp de pe fața. Te rog nu-mi spune ca sunteți căsătoriți în secret, ca nu știu dacă o să mor sau o să te omor pe tine primul ca nu ne-ai spus.
Brusc mă bufnește un ras de zile mari iar asta, asta este unul dintre motivele pentru care eu mereu l-am considerat pe omul ăsta ca pe un frate. Are un umor aparte și mereu a fost acolo pentru mine, la fel ca și Rose, bunica și Gussie.
-Răspunde la întrebare ca să știu dacă rad și eu au dacă scot bâta.
-Nu. Nu ne-am căsătorit în secret, răspund în final ca să îl calmez. Deși nu m-ar deranja ideea să...
Vreau să spun pentru a-l ațâța, însă mă trezesc cu o pernă în față în secunda următoare.
-Să nu aud ca îți vin idei cu vreo nuntă în secret. Atât îți zic. Acum, lăsând nunta la o parte, nu de alta da trebuie să fie a mea și a lui Rose prima, voi doi stați la coadă. Îmi spui și mie ceva despre ea? Adică asta dacă nu vrei să mă mulțumesc cu faptul ca urăște să i se spună Scar.
-Bine mă, bine, spun râzând în bărbie și încep să îi povestesc practic ultimele șase luni în care am cam evitat să ne vedem.
După ce îi relatez eu totul, se uită la mine și soarbe o ultima gură de cafea. După doar zece minute de povestit, Chris arăta de parcă tocmai se întorsese din război. Ori asta, ori probabil trăsese pe nas.
-Deci stai să recapitulez. Diferența de vârstă dintre voi e de cinci ani, ea are doar optsprezece, i-ai fost antrenor personal dar te-ai cam apropiat prea mult. Sunteți împreuna de la balul ei de absolvire, adică de ieri, dar voi deja vorbiți de parcă ați fi împreună de un an. Damn! Dacă aș fi avut eu norocul ăsta cu Rose...
-Ia nu te mai plânge! Sunteți împreună din liceu.
-Liceu liceu, omule. Da noi nu ne-am pus împreună după șase luni. Ne-am cuplat după doi ani.
-Tot din liceu sunteți deci e același lucru pentru mine.
Chris îmi dă un pumn ușor în brațe apoi începe să îmi ciufulească părul, așa cum făcea când eram mai mic iar relația lui cu Rose era abia la început. Ca și cum ar fi fost, al meu frate mai mare.
Mâinile lui îi cad însă pe lângă corp în momentul în care ușa ce a fost închisă acum prea mult timp se deschide iar de după ea apar femeile vieților noastre. Respirația mi se taie în momentul în care o văd pe a mea Belle ieșind de acolo râzând. Habar nu am ce îi spusese Rose, dar funcționase și eu o iubeam pentru asta.
-Ce faceți, băieți? Ne bârfiți cumva?
-Cine, noi? Nu iubirea mea, spune Chris mergând și luând o în brațe pe Rose, lăsându-i un sărut pe gât. Eu doar făceam rezumatul poveștii Armăsarului pe cal alb de aici.
-Asta se întâmplă când îți alegi un bărbat prea curios, Rose, spun apoi mă îndrept ținta spre Scarlett ce râdea la sarcasmul nostru ușor. Cum te simți, Belle?
-Acum sunt mai bine, asta datorită lui Rose.
-Cara mia (draga mea) , nu ești mai bine datorită mie. Ești mai bine datorită ție ca lupți.
-Îți mulțumesc încă odată, Rose, spune Belle luând-o în brațe.
-Nu ai de ce iubita. Rylan, rănile alea o să se cicatrizeze așa ca o să te rog pe tine să o ungi în fiecare seară cu crema asta, spune întinzându-mi un borcănaș, va ajuta pielea să se vindece fără să formeze cojite.
-Mersi, Rose.
-Cu plăcere amândurora. Aveți mai multă grijă data viitoare.
Ne luăm la revedere de la Chris și Rose apoi ne urcăm in mașină și conduc intr-un suflet acasă, vrând doar să mă pregătesc să merg la lucru.
Parchez mașina în fața blocului unde am garsoniera, îi duc lucrurile lui Scarlett în apartament, apoi dau să mă schimb pentru a pleca naibii la sală.
-Scarlett, iubire, vreau să te faci comodă în apartament , da? De acum e și casa ta.
Da aprobator din cap și îmi zâmbește apoi se așează pe patul mare. În momentul în care tricoul îi lasă coapsele la vedere iar eu îi văd cicatricile din nou, deja îmi vine să mă dezbrac, să îmi dau demisia și să nu mai plec nicăieri.
-Rylan? S-a întâmplat ceva? mă întreabă probabil văzând ca m-am blocat.
-Trebuie să plec la muncă...
-Bine, atunci sper să ai o zi bună.
-Nu, Belle. Nu ai înțeles. Trebuie să plec la muncă, să te las singură.
-Nu sunt un bebeluș, Rylan. Îmi pot purta și singură de grijă.
-Iubire, nu vreau să crezi ca te subestimez sau ceva dar uite ce a-a întâmplat ultima dată când am stat departe de tine, când te-am lăsat singură.
-Ry, spune ridicându-se și luându-mă în brațe pe la spate. Voi fi bine, trebuie să ai încredere în mine.
-De unde știu ca voi veni acasă și te voi găsi bine? Dacă vei încerca iar să...
Cuvintele mi s-au oprit în gât. Moment în care Scarlett, cu lacrimi în ochi, m-a întoarce spre ea, îmi cuprinde obrajii cu mâinile și își apasă buzele peste ale mele, amintindu-mi cat de frumos se simte, amintindu-mi cine e ea în afară acelor patru pereți.
-Eu știu ca va fi bine pentru ca nu mai e nimeni care să mă facă să îmi doresc să nu mai exist, Rylan. Când sunt cu tine nu îmi doresc decât să trăiesc, să trăiesc, să trăiesc și să tot trăiesc. Când sunt cu tine vreau ca timpul să nu existe pentru ca vreau să am parte de noi pentru totdeauna.
Zâmbesc și o sărut iarăși apoi cu o ușoară strângere de inimă ies din apartament. Totul o să fie bine. Ea trăiește când e cu tine, trăiește ca să fie cu tine. Pentru prima dată, ajung să îi dau dreptate rațiunii. Ea avea să fie bine pentru ca aveam încredere în ea. Aveam încredere în iubita mea.