Tot ce n-ai știut vreodată

Epilog prelungit

Scarlett- doi ani mai târziu
    
     Astăzi e aniversarea noastră.  Sincer, nu îmi vine să cred ca am ajuns aici, să facem trei ani de când suntem împreună. Trei ani de când Rylan m-a ales zilnic până când am putut să mă aleg și singura.
     Rylan urmează să se întoarcă de la o ședință iar eu îl aștept în dormitor, cu tortul învelit în pastă de zahăr așezat pe pat. Ușa apartamentului în care ne-am mutat recent se aude deschizându-se. Asta este momentul în care, cu mari emoții i-au confecțiile de pe pat și mă pregătesc.
       -Belle?
   Nu îi răspund, știind ca probabil asta îl va face să intre să mă caute mai repede. Și fix asta se întâmplă. Intră iar cum ușa se deschide încerc din răsputeri să aprind confecțiile, însă în  zadar. Mă uit la Rylan cu o fată ușor dezamăgită însă apoi el îmi zice hotărât.
       -O să mă prefac ca nu am văzut nimic și o să intru iarăși. Tu încearcă din nou.
   Rad ușor în momentul în care îl văd ieșind din cameră și lăsându-mă să îmi duc surpriza până la capăt. Câteva secunde mai târziu, Rylan intră iarăși în cameră iar de data asta, cu toată forța mea cumva reușesc sa dau drumul confecțiilor. Pe fața lui Rylan e un zâmbet mare, cu o expresie surprinsă. Se uită în jur, de parcă nu văzuse nimic. Nici tortul, nici baloanele din jurul meu, nimic. Iar eu, astăzi, după trei ani de zile de când suntem împreună, continui să mă întreb ce am făcut ca să îl merit.
         -Aniversare fericită! Spun zâmbind uitându-mă la el.
    Mă mir pentru puțin timp, de ce Rylan zace tăcut în fața mea, de ce nu mă ia în brațe. Însă în scurt timp înțeleg și nu îmi vine să cred ce se întâmplă. Rylan se întoarce și ia de pe hol un buchet imens de bujori, apoi pur și simplu se lasă în genunchi în fața mea. 
        -Belle, aștept momentul ăsta de când te-am văzut prima dată. De când Chris și Rose te-au cu o avut prima dată. Absolut de fiecare dată am știut ca va veni momentul în care o să te pot prezenta în adevăratul sens al cuvântului ca și Belle a mea.
  Au trecut trei ani, 1095 de zile de când trăiesc zilnic alegându-te pe tine indiferent de cine am în fața. Trei ani, de când tu, mă faci al nevii de fericit alegându-mă zilnic. Cu toate problemele mele, cu toate certurile pe care le-am avut în trecut. Tu tot continui să mă alegi pe mine, în fiecare zi. Tocmai ca să-mi demonstrezi ca nu mă abandonezi, nu cum a făcut mama. Scarlett, am știut din prima zi ca eu nu aveam să îți mai dau drumul. Am simțit ca tu ești persoana lângă care vreau să îmi petrec tot restul vieții, chiar și atunci când abia te cunoscusem. Așa ca, pentru ca o lungesc prea mult, te întreb. Scarlett Verrett, vrei să devii din prințesa mea, regina mea?
     Să-l ia naibii pe Rylan. Asta e tot ce pot gândi în momentul în care mă uit la el cu lacrimi în ochi.
       -La naiba, da!
Apoi pur și simplu se ridică, îmi pune inelul pe deget, ma ia în brațe și mă învârte. Lacrimile îmi curg pe chip și, pentru prima oară în viață sunt lacrimi de fericire. Lacrimi ale unui nou început.
         -Acum, Scarlett, ești a mea, nu mai poți scăpa de mine.
    Mă uit la el și ascult cu atenție felul în care mi-a pronunțat numele. Numele meu întreg pe care mereu l-am folosit drept un scut în privința tuturor lucrurilor pe care îmi era mult prea frică să le înfrunt.
      -Scar, mă trezesc zicând iar spre surprinderea mea, nu simt absolut nimic.
      -Poftim?
      -Spune-mi Scar. Și, doar ca să șții, aș prefera să mor desfăt să scap de tine vreodată.
   Mă ia în brațe și pur și simplu stăm așa câteva minute bune. Timp în care, eu una reflectez asupra tuturor lucrurilor ce s-au schimbat în ultimul timp. Felul în care mă simt în ultimul timp. Dorită. Acceptată așa cum sunt. Iubita.
     Feluri în care cea ce ura sa i se spună Scar, nu se simțea. Ba chiar, simțea fix opusul. Se simțea mică,  slabă, vulnerabilă. Dar acum, mi-am dat seama ca era doar vina direcției din care voiam să îmi ascult numele. Pentru ca imaginându-mi-l pe buzele lui Rylan, nu fac alt ceva de când sa zâmbesc. Asta fiindcă el a reușit să schimbe orice însemnătate avea o simplă poreclă pentru mine. Dintr-o străină, Ry a făcut partea aia să conteze, să fie parte din mine. Iar asta, asta e motivul pentru care acum mă are pe deplin.
     -Scar? mă întreabă în momentul în care ne așezăm pe pat iar, așa cum mă așteptam, numele meu pronunțat de el, mă face să zâmbesc.
     -Da?
     -Lasă, e o nebunie curată, spune apoi taie pentru amândoi câte o felie din tortul ce ne aștepta acolo.
     -Spune-mi. Te-am ales cu tot cu nebuniile tale.
     -Bine. Doar ca s-ar putea sa ma crezi ciudat.
     -Mai ciudat decât  pana acum? Nu cred ca am cum, spun râzând și gustând din tort.
     -Scar, ce ar fi dacă ne-am căsători acum? 
     -Acum? Adică, acum acum?
     -Știu ca e o nebunie, însă am așteptat trei ani momentul ăsta, iubire. Eu nu mai aștept încă pe atât până îmi vei purta numele.
-Ești nerăbdător văd.
-Da, normal. Gândește-te puțin. Doar noi doi și bunica ca și martor, azi la starea civilă.
Încep să rad uitându-mă la cu cat entuziasm îmi povestește el tot ce avea de gând să facă numai ca să mai aibă a lui pe deplin. El face toate astea, iar eu acum trei ani, puteam jura ca nu mă va alege nimeni pe mine. Absolut niciodată. Dar uite mă acum, stand pe pat alături de el. Cel ce m-a ales chiar și când eu nu am făcut-o.
       -E o idee nebunească, trebuie să recunosc, însă...
       -Însă?
       -Trebuie să recunosc ca îmi place. Îmi place, îmi place, îmi place! Mai mult decât aș fi crezut.
       -Și eu care credeam ca eu sunt cel nerăbdător.
       -Înseamnă ca nu m-ai cunoscut pe deplin pe mine, domnule Hill.
        -Scarlett Hill, trebuie să recunosc ca îmi place cum suna. Dar, Scar? Ești singura ca dacă facem asta o să o avem doar pe bunica?
         -Buni a știut să fie mama pentru amândoi practic, Rylna. Nu aș crede ca există cineva mai bun pentru a ne fi martor.
         -Perfect atunci schimbă-te cat eu o sun pe buni.
         -Binee, spun și mă aplec să îmi las amprenta ușor pe buzele lui.
   Ies din dormitor cu o rochie vaporoasă albă și mă îndrept direct spre baie. Mă schimb, ma aranjez puțin apoi pur și simplu stau câteva minute și meditez la tot ceea ce s a întâmplat. În câteva momente, o să devin oficial Scarlett Hill, deși până azi, nu-mi permiteam nici măcar să visez la asta. Iar acum? Acum devine un vis pe care nu am apucat să îl visez, realitate.
Ies din baie și îl văd pe Rylan ce se uită la mine mai ca cu lacrimi în ochi. Habar nu am când sau cum naiba am ajuns aici, tot ce știu e ca îmi place și nu mai vreau să ma întorc vreodată la ceea ce consideram eu viața până acum. Nici de cum. Nu atunci când când Rylan este aici zilnic să îmi demonstreze de ce sunt în stare și cat merit eu de fapt. Cat am meritat de fiecare dată, chiar și atunci la liceu, când eu credeam cu tărie ca nu merit și nu o să merit niciodată nimic.
-Ești gata? Spune împletindu-si degetele cu ale mele.
-Mai gata ca niciodată. Tu?
-Chris o să ma omoare. În rest? Sunt mai mult decât pregătit.
-De ce o să te omoare.
-Păi, atunci când te-a cunoscut prima dată, și am vorbit eu cu el, a cam crezut ca ne-am căsătorit în secret. Și m-a amenințat ca dacă o fac, mă omoară.
-Și totuși, uită-te pe tine, jucându-te cu focul.
-Pentru unele persoane merită să riști să te arzi, este tot ce zice sărutându-mă și ieșind pe ușă asta, pentru ultima oară cu nume diferite.

Sfârșit!