Tot ce n-ai știut vreodată

Capitoul 22

                                  Scarlett / Rylan

Scarlett

-Deci? Te duc undeva, Scarlett?
Stau și mă uit stupefiată la bărbatul din mașina. Cel ce era menit să fie șeful meu, la naiba. Îmi mut privirea în spatele mașinii lui și îl zăresc pe Rylan. Iubitul meu ce mă fixa cu o privire rece, serioasă ce mă veghea din spatele parbrizului. Trebuie să fac ceva. La naiba, dacă Rylan ieșea din mașină, lucrurile nu aveau de gând să fie prea bune.
-Scar?
Faptul ca Mike tocmai mi-a folosit porecla, imi da prilej de scăpare. Îmi mut privirea de la Rylan și mă uit la cel din mașină cu o privire al naibii de serioase. O privire ce reflectă fiecare sentiment pe care îl aduce o simplă poreclă.
-Scarlett, spun hotărâtă. Nu Scar. Sunt Scarlett. Și dacă mă întrebați pe mine, nu ar fi tocmai cuvenit să ne tutuim, domnule, spun și îi întorc spatele, începând să merg ușor înainte.
-Iartă-mă, nu am știut ca te deranjează, spune pornind mașina și mergând în spatele meu.
-Atunci ar fi fost mai bine să nu vă asumați riscul acesta.
Spun și îmi dau ochii peste cap, apoi grăbesc pasul. La naiba cu omul ăsta. Stă lipit de mine de parcă aș fi magnet.
-Totuși, se face întuneric Scarlett. Iar după cum se pare, prietenul tău te-a cam lăsat singurică. Deci, te mai întreb odată. Te duc undeva?
-Oriunde unde nu sunteți dumneavoastră dacă se poate, spun cat se poate de nervoasă. Am nevoie de spațiul și timpul meu personal, domnule. Vă rog să nu mai insistați în legătură cu asta.
Îmi mut privirea înapoi în spate, spre Rylan ce parcă ne urmărea din umbra. Ce naiba mă fac. Mă întorc înapoi cu fața și continui să merg în neștire în fața, crezând, sau mai bine zis sperând ca am scăpat de Mike. Sperând ca a plecat deși simt cum mașina lui încă mă urmărește din umbră.
-Domnule nu aveți viață personală? Îl întreb în momentul în care mă opresc brusc iar el frânează la fel de brusc.
-Una foarte ocupată de altfel.
-Și vi se pare cumva ca dacă urmăriți pe stradă o adolescentă de nici nouăsprezece ani, vi se mai evaporă din ocupații?
-Scarlett, tu ești una din ocupațiile mele.
Pufnesc într-un râs ironic, apoi îmi dau ochii peste cap și îl sagestez cu privirea.
-Nu mi-am dat acordul pentru așa ceva. Seară frumoasă, spun și îi întorc în continuare spatele.
            -Deci să înțeleg ca Hill ti-a făcut reclamă degeaba? Nu pari atât de drăguță cum pare-mi-se el te-a descris.
            -Nu trebuie să fiu drăguță pentru a-mi îndeplini sarcinile, domnule. Iar atitudinea mea față de dumneavoastră poate ar fi diferită, dacă nu m-ati mai urmări!
           -Dar nu vă urmăresc, domnișoara.
           -Nu zău? Mergeți după mine de mai bine de douăzeci de minute. Dumneavoastră cum ați numi asta?
    Tace pentru câteva secunde iar eu am speranța ca mă va lăsa în pace, așa cum tot sper de ceva timp. Însă realizez ca nu, în momentul în care deschide gura.
            -Aș numi asta gentilețe. Mă ofer să vă duc acasă.
            -Iar ea v-a spus nu, deja de nenumărate ori, domnule, se aude o voce cunoscută de care mă agăț ca de un colac de salvare.
    Brusc o mașină oprește în dreptul meu, chiar în fața lui Mike. Moment în care mă uit mai atentă la mașină și îi văd fața lui Chris. A dat Domnu'!
           -Urcă în mașină, Scarlett, spune iar eu îl ascult și mă urc pe locul din dreapta.
           -Iar dumneavoastră sunteți? Îl întreabă Mike pe Chris.
           -Nu cred ca asta contează la fel de mult precum faptul ca dumneavoastră nu știți să înțelegeți ca nu, înseamnă nu. Seară frumoasă.
     Apoi Chris accelerează și pur și simplu mă scapă din iadul din care nu credeam ca aveam să mai ies.
           -Mulțumesc.
           -Nu trebuie să îmi mulțumești, Scarlett.
           -Unde e Rylan? Îl întreb uitându-mă în spate după mașina lui.
           -M-a sunat disperat sa nu o iau pe Rose ca o ia el și să mă duc după tine, să te duc acasă.
           -Oo...
           -Totuși, spune uitându-se pentru prima dată în direcția mea, cat de nebuni să fiți să vă băgați în rahatu asta? De fapt, nici nu trebuie să îmi răspunzi.
           -Știi deja răspunsul, nu?
           -Da. Acum a venit timpul să îi duc lui Rylan mireasa secretă acasă.

   Rylan