Tot ce n-ai știut vreodată

Capitolul 27

Scarlett

Naiba să mă ia.
Asta este tot ceea ce îmi trece prin cap, cat mă uit la mașina lui Rylan cum se îndepărtează. Îmi scot telefonul din buzunar și o sun pe Rose, în timp ce încep să înaintez pe drumul spre sală.
-Da iubita? Îmi răspunde Rose de la primul apel.
-Rose am nevoie de ajutor.
-Vai scumpo, ce ai pățit?
-Rylan a luat-o razna. S a enervat pe Mike si acum vrea sa ii zică tot.
-Ce face?! Înaintează spre sală, vin să te iau.
-Mersi.
Apoi îmi închide iar eu îmi continui mersul alert trimițându-i lui Rose locația Live.
Mai repede decât m-am așteptat, parchează chiar în spatele meu iar eu mă urc și pur și simplu mă las dusa de gânduri în timp ce îmi privesc mâinile cum îmi tremură stand pe genunchi.
-Dacă Rylan e deja acolo și distruge tot?
-Scumpo, ți-am zis ca o să curăț mereu după voi. L-am trimis pe Chris să îl țină în frâu până ajungem noi.
-Ce m-aș fi făcut fără tine!
-Probabil? Acum ai fi concediată, scumpa.
Zâmbește apoi accelerează iar eu devin iar absentă pe durata întregului drum. În minte îmi răsunau doar cuvintele lui Ry. Pentru unii oamenii merită să riști. Dacă de fapt, el avea dreptate iar eu eram cea egoistă în situația asta? Nu. Nu avea cum să fie așa. El era cel nebun, cel ce nu ținea cont de consecințe.
        -Ai de gând să îmi spui și mie ce l-a făcut pe Rylan să explodeze? Trebuie să știu cu ce mă voi lupta.
        -Păi...La prânz Mike m-a cam....sarutat. Iar când l-am refuzat m-a făcut balena. Al doilea aștept l-a deranjat mai mult pe Rylan decât m-aș fi așteptat.
         -Gelozie, a naibii gelozie. Acum spune-mi scumpo, spune când parchează, ești gata să înfruntăm consecințele?
         -Înfruntăm? O întreb derutată. Asta pentru ca ajunsesem să trăiesc ceea ce îmi dorisem mereu. Să fac parte din viața unor persoane, ce sa fie parte din viața mea. Nu avusesem niciodată pe cineva care sq își dorească să înfrunte ceva cu mine. E un sentiment diferit...ciudat. Plăcut, foarte plăcut.
         -Normal, scumpo. Ești familie.
         -Dar...dar e problema mea, Rose. Eu și Rylan ne-am băgat în asta, nu tu.
         -Orice e problema ta, e și a mea. La fel cum, orice e problema lui Rylan e și a mea. Suntem familie. Iar familia nu se abandonează la greu.
    Familie. Îmi scapă gândul spre ai mei, ce m-au abandonat la greu, cicatricile mele de pe corp fiind tot ce ei nu au știut vreodată. Era ciudat sa aud ca unele persoane au o altă definiție a familiei.
          -Mulțumesc, Rose, spun cu lacrimi în ochi. Acum haide să oprim dezastrul.
      Dar ce dezastru ca deschid ușa sălii ce urma să se închidă și realizez ca acolo e un adevărat  rodeo. Rylan voia să sară la bătaie, însă era ținut de Chris. La naiba cu toate astea.
           -Rylan!
           -Scarlett, pleaca! Asta e ceva ce trebuia să rezolv eu.
     Rose vrea să vorbească însă o opresc ușor
           -Nu trebuia să rezolvi tu singur nimic. Poți să nu te mai răzbuni pe toată lumea doar pentru ca nu te-ai putut răzbuna pe tatăl tău?!
   Urlu și îmi regret cuvintele imediat ce îmi ies pe gură. Dar în momentul în care le-a auzit, s-a oprit din a se zbate în brațele lui Chris ceea ce înseamnă ca a fost atins de ele.
           -Inteleg ca ai vrut sa ma salvezi, Rylan. Dar am ajuns sa pot avea grijă și singură de mine. Nu am nevoie să te bați pentru ceva ce mi s-a spus timp de optsprezece ani de zile. Nu mai pune atât de multă presiune pe tine pentru nimic.
           -Opriți-vă  la naiba! Urla Mike din celălat capăt al sălii. Pot să știu și eu de ce naiba îmi faceți scandal în sală? De ce vrea Hill să mă bata?!
          -Pentru ca ai fost un pedofil ordinar și ai sărutat o fată de optsprezece ani! Urla Chris pana ca Rose să îi dea ușor un cot.
         -Nu mai pune și tu paie pe foc.
         -Vrei să știi de ce vreau să te bat mar? Pentru ca nu te mai suport! Urla Rylan la el iar mie îmi vine să îl iau la palme. Mi-ai sărutat iubita, apoi te a refuzat iar tu te-ai trezit să o faci balena. Cine naiba te crezi?!
        -Stai stai stai. Iubita?!
        -Nu schimba subiectul, Mike! Urla Rose uitându-se drept în ochii lui cu o privire ce mă bagă în sperieți.
        -Iubita ta, Hill, mi-a turnat apă în cap.
        -Așa a făcut? Așa ai făcut? Se uita înspre mine, iar când îi dau aprobator din cap, pentru o secundă îmi este frică. Acea frică constantă ca orice aș putea face l-ar putea face să se îndepărteze de mine. Dar când colo, îmi cuprinde obrazul cu o mână și spune. Asta-i fata mea!
         -Doamne! O singura regula am avut și eu în sala asta. Fără. Relații. Intra conjugale! Sunteți concediați! Amândoi!
      Mă uit la Rylan pentru câteva secunde, apoi dăm amândouă să ne retragem, până în momentul în care se aude o voce răsunând în liniștea apăsătoare.
           -Dacă îi concediezi pe ei , eu demisionez. Spune Rose hotărâtă.
           -Rose...spunem și eu și Rylan în cor.
           -Perfect. Altcineva?
   Nu durează nici cinci secunde, căci toți angajații din sală, ies din birourile lor și i se alătură lui Rose.
           -Dacă Rylan si Scarlett sunt concediați, demisionăm toți.
   Îmi dau lacrimile în momentul în care observ cum
Toată lumea și-ar pune în joc locul de muncă pentru noi doi. Acum, abia acum, realizez ceea ce spusese Rylan. Pentru unele persoane merită să riști. Iar acum, toată sala își riscă locul de muncă pentru noi.
         -Idiotilor! Vă pierdeți locul e muncă pentru doi oarecare?
         -Mike, draga, cu ce o să îți funcționeze ție sala fără niciun angajat? Nu ne poți concedia pe toți, spune Rose, luptându-se pentru locurile astea de muncă, ca și pentru mâncare.
         -Rose, ajunge.  Nu am de gând să mai lucrez aici nici dacă m-ar implora să mă întorc. Apreciez ce ați făcut pentru noi, prieteni. Dar oricât aș iubi locul ăsta, eu nu mai pot să o fac.
     Stai așa.
   Ce face?
          -Rylan! Pentru unele persoane merită să riști, ții minte? Asta fac ei pentru noi, dar în special pentru tine! Nu ai cum să îi lași să riște degeaba.
          -Eu nu mă întorc aic, Scarlett. Locul ăsta ți-a făcut mult prea mult rău.
          -Poți sa nu ma mai pui pe mine pe primul loc măcar odată? Rylan iubești locul ăsta. Iubești ceea ce faci. Te asiguri mereu ca fiecare persoană care trece pragul ăsta, să devină cea mai bună versiune a sa. Asta ai făcut și cu mine, Ry. M-ai pus pe mine pe
Primul loc, dar acum a venit momentul să fii tu pus pe primul loc.
      Spun apoi mă întorc spre ei, fiind gata să anunț ca se va întoarce să lucreze. Dar sunt oprită la timp de o intrare puternică.
-Mike Lee, aici agent Morgan. Am un mandat referitor la coruperea, respectiv violarea spațiului personal, pulsat de plângerile a patru minore agresate fizic. V-aș ruga să mă însoțiți la secție și să vă luați adio de la afacere.
-La naiba puștoaice ce mi-au trebuit mie.
-Măcar recunoașteți, domnule. E un început bun.
Și apoi pur și simplu îl încătușează și pleacă. Ce naiba tocmai se întâmplase. Patru minore. Abuzate fizic. Violate. De idiotul ăsta.
Mă uit la Rylan și îl văd zâmbind în colțul gurii. Deci el depusese plângerea în numele meu.
-Când? Îl întreb direct.
-Înainte să ajung aici.
-Cele patru minore?
-Plângerile existau de mai mult timp, dar Mike a plătit oprirea înaintării lor.
-Idiotul naibii!
-Guys, spune Chris, idiot ca idiot dar el va fi arestat. Iar sala va rămâne a nimănui.
-Eu zic să facă Rylan actele necesare pentru a o lua, spune Michelle, una din antrenoarele personale de la sala.
-Eu una sunt de acord, continua Rose.
-Eu...Nu. Nu am cum.
-Rylan, spune Rose, iubești locul ăsta mai mult decât și-a iubit Mike ambele soții la un loc. Dintre toți cei aflați aici, tu ești singurul care ar fi în stare să ducă asta. Te rog nu lăsa locul ăsta să devină al nimănui.
-Bine, o să văd ce pot să fac să obțin proprietatea.
-Rylan?
-Da, Belle?
-Sunt mândra de tine.
-Deci acum nu mai crezi ca ma răzbun pe toată lumea pentru ca nu m-am putut răzbuna pe tata?
-Legat de asta...
-Da. O să vorbim.
Apoi mă ia în brațe, semn ca ale mele cuvinte nu-l loviseră atât de tare cum mă loviseră pe mine. Rylan da câteva telefoane informându-se ce poate face să preia locul legal, apoi ne urcăm în mașină și ne îndreptăm spre casă. Era momentul de vorbim despre tot. Tot ce a rămas un subiect prea proaspăt pentru a fi rezolvat.
-Deci, de acum o să devii șeful unei săli de fitness, ha?
-Îți e frică ca o să creadă lumea ca ești favorizată?
-Nah, îmi e frică de tine ca și șef al meu.
-Mi-ai amintit. Ca și șef al tău, cu autoritatea investită mie de către voi, spune abținându-se să nu radă , îți ordon să îmi explici ce naiba îmi spusesei mai devreme.
-Oh...
-Nu am de gând să mă cert cu tine, Scarlett. Tocmai pentru ca îmi e frică ca ai dreptate. Insa vreau sa stiu întâi cum ai ajuns la concluzia aia.
-Habar nu am, de fiecare data pare ca ai ceva cu persoanele care sunt predispuse la a acționa la fel ca și tatăl tău. Prin asta ma refer și la ziua aceea, la liceu, când l-ai chinuit pe idiotul ăla, dar și când azi, ai crezut ca idiotul ma violase. Si nu e nimic rau sa ai ceva împotriva persoanelor ăstora, care distrug vieți. Insa uneori, uneori cred ca ajungi sa fii controlat de ura pe care o ai față de persoanele astea. Bă chiar nici nu cred ca le ai in față. Cred, de fiecare data ca în fața ochilor tai se afla tatăl tău. Cred din răsputeri ca îți imaginezi ca te răzbuni pe omul ce ți-a luat mama. Dar când întreaga ta personalitate ajunge să se înconjoare în jurul acestui scop de a te răzbuna pe un anumit gen de persoane eu... eu mă sperii.
-Scarlett...
-Azi când m-ai întrebat dacă m-a violat, îți puteam vedea furia în ochi. Ai fi vrut să îl omori chiar dacă nu aveai habar ce a făcut. Iar apoi te-ai dus să-l bați cu pretextul ca e pentru ceea ce mi-a zis mie, dar eu doar cred ca știai de abuzurile pe care le mai săvârșise și ai vrut doar să te răzbuni pe o matriță a tatălui tău.
-Ascultă. Ultimul lucru pe care am vrut vreodată să îl fac, a fost să te sperii sau ceva de genul. Sper ca știi ca nu ți-aș atinge niciun fir de păr.
-Normal ca știu, dar nu despre asta e...
-Lasă-mă sa continui. Toată copilăria mea, bunica îmi povestea despre mama. Despre cat de fericită era până să îi distrugă idiotuk ăla viața. Fiind singurul la care se putea descărca, bunica îmi spunea mereu ca l-ar face să plătească ca i-a luat fiica de lângă ea, dacă ar putea. Și cumva, cumva mi s-a implementat lucrul ăsta în minte. A devenit instinctiv. Pur și simplu simt nevoia sa fac să plătească orice persoană care distruge vieți. Pentru ca, din cauza unuia ca Mike, eu nu am avut parte de îmbrățișările calde ale mamei, nu am apucat nici măcar să îi întipăresc în memorie cum se simt. Gândul ăsta ma distruge.
-Wow, spun cu lacrimi în ochi.
-Ce e?
-Se pare ca amândoi am ajuns să trăim ceea ce familia ne vorbea.
-Nici nu știi, Scarlett. Nici nu știi.
-Important este să nu devenim copia lor.