Tot ce n-ai știut vreodată

Capitolul 3

Scarlett

     Ce e oare bunătatea? Ceva cu care ne naștem sau ceva ce dobândim pe parcursul vieții? Ceva ce avem cu toții sau ceva ce găsim undeva pe acest drum anevoios al povestii noastre? Asta ma tot întreb acum, stand întinsa pe patul meu și citind afurisitul ăsta de dosar.
      Nu pot sa nu ma întreb continuu de ce unii oameni vor sa ne ajute chiar daca nu le cerem ajutorul. De ce unii vor sa ajute, cum este Rylan, iar alții vor sa ne distrugă, folosind cuvinte grele, Așa cum e Mătușa, sau in general toată familia mea.
       Poate Rylan are un scop ascuns? Deși nu pare genul. Mă uit continuu la acel dosar și ma gândesc dacă aș putea accepta. Dacă aș putea lucra cu cineva fără să ma simt al dracului de prost. Adevarul e ca, deși nu am recunoscut in fața lui, picioarele m-au durut de la poziția aparent greșita. Și poate chiar am nevoie de ajutor pentru tehnica. Însă nu cred că voi suporta să fiu observată de el. Să mă atingă cum a făcut-o astăzi, fie doar pentru a mă ajuta. Pentru că, in momentul in care mi-a prins talia și a încercat sa ma ajute sa ma ridic, nu mai exista pic de aer in mine. Abdomenul îmi era plat, Așa cum visez sa devină. Deși sper, și sper din tot sufletul sa nu fi observat ca nu îl lăsasem sa observe într-adevăr ce se afla sub tricoul lui, dar sunt mai mult decât sigura ca a făcut-o.
       Las dosarul din mâini și îmi dau jos uniforma pe care o urăsc din tot sufletul meu. Îmi pun pe mine hainele de sala, de data asta niște pantaloni de trening mai largi si un tricou ce îmi ajunge aproape pana la genunchi. Îmi iau in geanta un prosop, o sticla de apa deodorant si haine de schimb.
Îmi strâng parul lung într-un coc apoi pur si simplu ies din casa, relativ gata sa îmi întâlnesc noul antrenor personal. Astea sunt momentele in care ma simt invizibila in casa asta, Referindu-ma strict la faptul ca mama nici măcar nu a avut bunăvoința sa ma întrebe dacă m-as simți comod cu un antrenor.
Intru in sala, îmi las lucrurile la vestiar și pur și simplu dau sa trec de Recepție însă sunt oprită de Rose.
        -Hey, Scarlett, nu?
        -Da, tu ești Rose?
        -La fix. Ma bucur ca pana la urma ai acceptat ca Rylan să îți fie antrenor. O sa fie nițel cam dur, dar va fi bine. Oricum nu de asta te-am reținut, am nevoie de semnătura ta, aici.
        -Sigur.-spun și semnez ca abia apoi sa realizez ceea ce tocmai spusese.-
    Nu. Nu avea cum. Dau să o întreb pe Rose dacă nu cumva a greșit numele însă o văd deja vorbind cu o alta persoana. Tot ce pot sa fac in momentul de fata, este sa ma refugiez in același loc al sălii și să pretind ca nu auzisem ceea ce tocmai specificase Rose. Pentru ca eu nu am acceptat absolut nimic. Și la naiba nici nu aveam de gând, mai ales știind ca mama îmi făcuse deja abonament cu antrenor. Încep sa îmi fac liniștita încălzirea, pana in momentul in care o afurisita de voce, oribil de cunoscuta îmi răsuna in timpane.
-Domnișoara Verret, încântat de cunoștiință, sunt Rylan Hill și de astăzi voi fi antrenorul tău personal.
Și cam atât de mare e norocul meu.
-Incantata și eu, Ry.
Abia in momentul in care îi rostesc așa-zisa porecla pe care i-o dădusem își Ridica ochii din foile pe care le avea in mâini și se uita drept la mine.
-Scarlett, aparent nici nu a fost nevoie ca tu sa accepți sa îți fiu antrenor. A făcut-o alt cineva pentru tine.
-Și tu te mândrești cu asta, nu?
-Normal, domnișoara. Continua încălzirea aia, Belle.
-Da sa trăiți, domnule!-spun și arat un semn milităresc.-
-Genuflexiunile alea cu mai multă stabilitate pe tălpi, Scarlett.
-Îți cam place sa dai ordine.
-Și ție sa vorbești. Dar spre deosebire de mine job-UL tău nu consta in asta.
Îmi dau ochii peste cap și ma chinui cu niște amărâte de exerciții de încălzire. Apoi ne mutam la genuflexiuni cu greutăți.
-Concentrează-ți greutatea pe întreaga talpa ca mai devreme. Altfel spatele tău își va lua adio de la tine. O sa vreau 3 serii a câte patru repetări.
-Da sa trăiți domnule.
Continui sa îl iau într-un anume fel peste picior, eu fiind ușor amuzata de asta. In momentul in care ridic greutățile pentru a patra repetare din ultimul set, picioarele îmi cedează iar in momentul in care mâinile lui Rylan se găsesc pe talia mea pentru a ma ajuta sa nu ajung in genunchi, tresar iar asta face bara cu greutăți sa se rostogolească zgomotos pe podeaua sălii.
-Ia o pauză.-spune vizibil nervos și îmi întinde sticla de apa.-
După ce stabilizează bara cu greutăți, se uita la mine cu o privire strictă, serioasă. Total diferită de privirea pe care a putut sa o aibă cu o zi înainte.
-Ce e? De ce te uiți Așa la mine?
-Puteai sa te rănești grav, Scarlett. Ce naiba e in capul tău.
-Nu îmi place sa fiu atinsa, Ry.
-Atunci învață sa faci Exercițiile corect și nu va mai fi nevoie sa intervin!
-Da sa trăiți, domnule.
-Gata cu asta. Eu îmi iau job-UL in serios. As vrea ca și tu sa iei antrenamentele astea la fel de in serios. Sa nu crezi ca doar pentru ca te-am acoperit ieri in fata libidinoșilor ălora și pentru că am fost drăguț te voi trata ca o prințesa.
-Bine, domnule Hill. -spun, părându-mi destul de rău pentru faptul ca îl luasem destul de la mișto ceva mai devreme.-
-Hai ma Scarlett, nu trebuie sa ma domnești, acum. Putem rămâne la Prenume. Vreau doar sa îți dai interesul.
-Bine, Ry. O sa fac tot posibilul.
-Ma pot mulțimi și cu asta. Sa continuam. Ce zici de niște fandări bulgărești cu greutăți?
-Nu e de parca dacă as zice nu, le-ai scoate de pe lista de exerciții.
-Gândești realist, îmi place. Dă-i drumul.
Îmi arată un exemplu iar in momentul in care observ cât de repede și ușor se mișcă el, nu pot decât sa fiu încrezătoare ca asta va fi unul din Exercițiile la care nu va fi nevoie de interveniseră lui. Dar nu a fost asta. Pentru că mâna lui se așează ușor pe osul soldului meu iar eu tresar, de data asta ceva mai ușor.
-Încearcă sa te duci ușor mai jos.-fac ceea ce zice pana in momentul in care își ia mâna de pe mine.-Așa, bravo. Acum ca ai învățat cum sa îl faci bine, vreau trei serii, a câte zece repetări te rog.
Zâmbesc. Îmi place ca ma roagă de parca dacă doar mi-ar zice sa o fac, as putea sa refuz.
Îmi termin antrenamentul alături de el, ajungând sa nu îmi mai simt picioarele. Al naibii fandări bulgărești.
-Cum te simți după primul antrenament?
-Bine. Rău.
-Mâine o sa fie mai bine. Era sa uit. Ai vre-o alergie?
-Nup.
-Perfect, o sa îți creez o lista cu alimente cu multă proteina ce te vor putea pune într-un deficit caloric. -in momentul in care vede cum ma schimb la față, se uita la mine, apoi se așează pe aparatul din fata mea și spune.-E 18:01. Din momentul ăsta nu mai sunt antrenor. Spune-mi ce e Scarlett.
-Nimic, pur și simplu...
-Hai sa îți spun ceva. Se vede ca nu te simți comod la sală. De ce ți-ai mai făcut abonament? Oricum, sincer vorbind și acum vorbind din experiența unui antrenor personal, nu mi se pare că ai mult de lucru.
-Mama e cea ce mi-a făcut abonament. Nu a fost după mine.-spun și nici măcar nu realizez de ce am făcut-o. De ce am dat drumul unor cuvinte ce nu și-ar avea locul aici.-
-Am sa încerc sa te fac sa te simți comod, aici.
-Mulțumesc, Ry. Înseamnă mult.
-Cu drag. Ne vedem la antrenamentul de mâine. După dus încearcă sa îți faci un masaj apăsat pe coapse. Va ajuta cu durerile, mai ales cele de mâine.
-Bine. Așa am sa fac. Noapte bună, Ry.-spun strângându-mi lucrurile.-
-Noapte buna, Scarlett.
-Pa, Rose!
-Pa, iubita. Noapte buna!
O iubesc pe fata asta. Din toată inima mea. Am impresia ca o sa ajungă sa îmi placă la sala asta mai mult decât credeam.
Ajung acasă, ma bag direct in dus, apoi cu pijamalele pe mine, ma arunc drept in mijlocul patului și pur și simplu stau, cu spatele lipit de salteaua moale relaxându-mi Mușchii. Apoi ma ridic si încep sa fac ceea ce mi-a spus Rylan, mai exact sa îmi masez picioarele, ce încep sa doară ca naiba. Și fac asta, pana in momentul in care furtuna se dezlănțuie asupra mea. Ușa camerei mele este deschisă in larg și trântită cu putere de perete.
-S-a întâmplat ceva, mamă?
-Îți zic eu ce s-a întâmplat, dragă. -îmi spune Mătușa iar eu, eu știu deja ca nu va fi bine.-Am trecut pe la tine la liceu azi, să îl văd pe Matias,(fiul ei, verișorul meu, ce tine mereu sa îmi facă viața un calvar, la fel ca întreabă familie)nu pe tine.
-Așa și?
-Scarlet Verrett! Nu o întrerupe pe Mătușa ta, nu așa te-am învățat! Ți-am spus mereu sa fi respectuoasă.
-Iartă-ma, mamă. Continuă, Mătușă Leah.
-Te-am văzut la cantină, mâncăi un sendviș! Cum îți permiți? Nu vezi ca deja s-a depus pe tine? Nu mai zic că sunt sigură ca nu era făcut din pâine integrala.
- Mătușă...
-Să nu aud discuții, Scar! I-am zis mamei tale sa fie mai atenta cu tine, dragă. Dar văd că îți bați joc de câtă grijă avem de tine.
-Eu nu...
-Scar! Mătușa ta a zis fără discuții, pai fără discuții. Sunt dezamagita de tine, dragă! Eu și Mătușa ta avem grija sa arați bine, sa fi dorita și tu? Te rog, Scar scumpo fi mai atentă cu ce mănânci. Nu mai băga in tine alimente care nu au ce caută in organismul tău.-face o mica pauza.- Știu ca Mătușa ta e cam dura, dar vreau sa înțelegi ca atât eu cât și ea îți vrem binele. Nu poți consuma atât de multă pâine fără sa se depună. Te rog sa fi mai atenta la ce bagi in tine, ca o sa se depună. M-ai înțeles?
-Da, mamă.
Apoi pur și simplu ies din camera mea iar eu, eu cad din picioare, in genunchi și mă las prada lacrimilor. Mă târăsc până la ușă și o încui. Apoi mă sprijin de lemnul masiv.
      Stand cu capul sprijinit de ușa, aud ca intr-o șoaptă vocea mătușii Leah.
            -Danielle, ești prea dulce cu ea. Crezi ca te va asculta dacă nu o iei mai tare?
Ma las prada lacrimilor mai mult decât am făcut-o pana acum. Asta pentru ca m-am saturat sa fiu o bucata de carne in casa asta. M-am saturat sa nu conteze cum ma simt, sa nu conteze pentru nimeni faptul ca am devenit anormala din cauza oamenilor din jurul meu. Deschid geanta de la picioarele mele si găsesc ascuțitoarea pe care o dezasamblez și pur și simplu o lipesc de încheietura mea. Oare dacă cedez. Dacă fac ceea ce vreau sa fac, îmi va simți cineva lipsa? Va ști cineva ca din vina lor am ajuns aici? Se pare că voi afla răspunsurile la toate întrebările pe care mi le pun. Ridic lama și o poziționez într-un unghi de patruzeci și cinci de grade și de data asta, sunt sigura pe mine. Sunt mai mult decât sigura pe ceea ce fac. Însă ceva anume, ceva anume ma oprește.
Telefonul începe sa vibreze. Las lama afurisita de o parte și ma urc pe pat pentru a verifica telefonul, mulțumindu-i acelui ceva, acele notificări ca m-a salvat și de data asta.
Citesc mesajul și știu deja ca e Rylan.
Ry: Buna Belle. Voiam sa îți zic ca ne vom vedea de trei ori pe săptămâna, Marțea, miercurea și joia iar programul va fi
•Marți -Focus pe picioare/ fesieri
•Miercuri- brațe/ spate (pregătește-te, o sa doară)
•Joi -Abdomen + cardio
Mâine îți aduc o lista cu alimente Așa cum am zis. Noapte buna!
Eu:Foarte formal, Ry. Îmi place la fel de mult cum îți place ție sa dai ordine. -Ei bine, ăsta e felul meu de a-i mulțimi că, indirect m-a salvat de la a dispărea.
Ry: Nu ma așteptam sa primesc un răspuns atât de rapid. Nu ma așteptam sa privesc un Răspuns.
Eu:Doar nu credeai ca sunt foarte căutată, nu?
Ry: As fi crezut ca da.
Eu: Ai fi crezut total greșit. Ne vedem mâine la sala. Noapte buna, Ry.
Ry: Noapte buna, Belle.
Zâmbesc apoi îmi deschid Netflix-UL și ma pun sa ma uit la un serial, prefăcându-mă ca acum câteva minute nu era cât pe ci sa dispar. Și ma uit la serial, pana in momentul in care somnul mă fură si ajung in final intr-o lume in care însemn ceva pentru cineva. In care arat si ma simt cum vreau eu. Practic, ajung in paradis.