Tot ce n-ai știut vreodată

Capitolul 10

Rylan

Nu, la naiba nu! EU MI-AM FACUTO! EU. Acum omoară-ma dacă vrei. Cuvintele ei îmi răsuna in minte in momentul in care ceva in mintea mea se oprește. Cu o vena pulsând pe tâmpla mea, încerc sa ma calmez amintindu-mi ce fel de persoana sunt. Încerc sa ma calmez gândindu-mă ca aici nu contează nervii mei.
       -Serios? Nu ai de gând sa spui nimic? -ma întreabă Scarlett ce se uita la mine cu o privire scăldată de lacrimi ce ma omoara.-
       -Ce ai vrea sa zic, Belle?
       -Orice doar sa nu taci. Rylan te rog sa nu ma urăști pentru asta. Te rog sa nu ma urăști pentru ca deja o fac eu. Dacă ma urăști nu voi mai avea pentru ce sa mai încerc sa lupt.
   Cuvintele ei. Sufletul ei pus pe tava in fata mea, ma înmoaie mai mult decât as fi crezut. Poate pentru ca nu m-as fi așteptat vreodată sa aud asa ceva ieșind din gura ei.
        -Scarlett, iubire.-spun îngenunchind in fata ei, încercând sa nu bag in seama cu cata ușurintă i-am
Spus ,,iubire"- Nu te-as putea urî nici dacă asta ar fi scopul meu in viața.
        -Dar te dezamăgesc, Ry.
        -Ti-am mai spus ca nu ma vei putea dezamagi atât timp cât te văd încercând.
   Spun și îmi las amprenta asupra tâmplei ei apoi, cu mâinile ușor tremurânde o ridic și ies din baie, încercând sa nu fac o scena. Nu acum.
     Trec prin Mulțimea de elevi cu ea in brațe și ignor orice voce, orice șoaptă. Nu ele contează aici. Nu contează și nici nu vor conta pentru mine.
     Deschid portiera mașinii și o așez cu grija pe Scarlett pe bancheta din spate, in asa fel încât da nu fie nevoită sa stea ghemuită. Îi pun geaca mea pe picioarele ei frumoase dezgolite de fusta dubios de scurta a uniformei apoi pur și simplu îi întind telefonul.
        -Sun-o te rog pe Rose și spune-i sa i se înlocuiască tura. Am nevoie sa fie acasă și sa pregătească trusa de prim ajutor.
        -Rylan e doar o...
        -Ce am văzut nu e doar o cicatrice, Scarlett. Nu îmi aminti cât de mult îmi place sa dau ordine și doar executa.
        -Bine. Dar tu unde mergi?
        -Mi-am lăsat cheile de la sala in baie. Ma întorc repede.
     Minciuni. Doar aveam o onoare de aparat. De lămurit anumite situații cu o fufa căreia i s-a urcat la cap.
      Închid poate prea agresiv portiera mașinii și, cu nervii clocotindu-mi sângele ma îndrept spre o școala plină de idioți. Spre un liceu ce o duce pe Scarlett pe drumul greșit și automat, un drum pe care sunt ademenit și eu.
        -Claire Isbeth Kane! -rostesc răstit pe holul marelui liceu.-
        -Ce ai pățit iubire, te-ai plictisit de balenă?
        -Măsoară-ți cuvintele.
        -Și ce ai sa-mi faci dacă nu mi le masor, hm? Ai sa dai in mine?
       -Dacă crezi ca eu ma cobor la nivelul tuturor bărbaților din viața ta, te înșeli. Iubita mea, dacă tot e sa o luam asa, tin sa îți amintesc ca nu sunt nici de cum vreun lift ca sa ma cobor eu la ce nivel vrei tu. Dar pot răni cu alte lucuri.
     Violenta nu e punctul meu forte și asta strict pentru ca nu îmi place. Ajung mereu, când nu vine vorba de autoapărare sa o las pe ultimul loc. Însă eu am puterea cuvintelor. A adevărului pe care îl pot dezlega ușor din posesia mea dacă tu, ca și persoana mi-ai greșit in fata ochilor.
         -Rylan Hill, doar n-ai îndrăzni.
         -Ce sa nu îndrăznesc? A, sa nu îndrăznesc sa spun cum taicătu' nu se simte bine dacă nu da in femeile din casa lui? Sau oare sa nu îndrăznesc sa spun cum ai stat, la fel ca maicăta cu orice bărbat care te lovea doar pentru anumite plăceri pe care tu le știi cel mai bine?
        -Ce naiba zice?-se aude o voce pițigăiată urlând pe hol.-
         -Rylan, îmi distrugi reputația. Încetează, idiotule!
   Rad ușor meschin in colțul gurii și ma apropii de sa, suficient încât sa pot șopti și sa fiu acoperit de zarva de pe hol.
           -Mai atinge-i și un singur fir de par și am sa ma asigur ca nu uit sa Menționez cum ți-ai ars-o cu mine in timp ce iubitul tău, de care nu aveam habar apropo, dormea bine mersi.
           -Te urăsc!
           -Și eu urăsc orice persoana care atinge ce e al meu. Orice persoana care ii face rău.
    Ii fac cu ochiul și zâmbesc ca un dubios apoi pur și simplu ma întorc pe călcâie și ies, aruncând practic bomba in spatele meu. Înainte de a Închide  ușa liceului, ma bucur de momentul de glorie in care toată lumea începe sa arunce cu noroi in ea, tipa care se jura a fi sfânta și loiala.
     Ma îndrept mai apoi spre mașina, unde o văd pe Scarlett cum aparent adormise, cu capul sprijinit de portiera mașinii. Îmi dau jos hanoracul, eu rămânând in tricou și îl mototolesc apoi i-l pun sub cap. Îmi iau telefonul din mâinile ei și ma asigur ca Rose va fi acolo unde am nevoie sa fie.
      Eu: Spune-mi ca ai ajuns acasă.
      Rose: ce-i cu graba asta?
      Eu: se apropie o infecție și nu am timp.
      Rose: Stai liniștit, Rylan. Sau oare sa îți zic și eu Ry? Abia am parcat.
     Atât aveam nevoie sa știu. Închid telefonul și îl arunc pe locul din dreapta apoi pur și simplu ies naibii din parcarea asta idioata și ma îndrept spre cea ce avea sa o vindece, atât fizic cât și mental sper eu, pe frumoasa de pe bancheta din spate a mașinii mele.
      La primul semafor îmi var mâna in spate și, uitându-ma in oglinda retrovizoare, îi gasesc piciorul, mai exact coapsa pe care o masez ușor in ciuda poziției al naibii de incomoda pe care o aveam. Ii masez coapsa pana in momentul in care ajung in fata casei lui Rose. Moment in care, ies din mașina și ma îndrept spre portiera din spate pe care o deschid ușor, încercând cumva sa o aduc pe frumoasa din pădurea adormita la realitate cât mai încet, cât mai natural.
-Scarlett?-spun așezându-ma pe bancheta lângă ea, așezându-i picioarele la mine in poala începând sa le masez ușor.-
-Mmm?
-Trezește-te. Am ajuns la Rose.
-Da?-spune cu o voce buimacă de somn.-
-Da, iubire, da. Haide.
Ies din mașina și o iau iarăși in brațe, ne vrând sa facă vreun efort. Nu vreau sa o doară nimic. Cu durerea mentală, psihica, nu m-am putut lupta nici in cazul ei, nici in cazul mamei. Însă durerea fizica? Cu durerea fizica am dat-o deja parte in parte de nu știu câte ori. Și am cam câștigat de fiecare data, nu numai cu Scarlett.
Fără sa mai apuc sa bat la ușa, Rose îmi deschide și ma conduce prin casa mare, prin care merg de parca nu as cunoaște-o pe de rost.
-Ia hai sa vedem, ce l-a fiert pe Rylan Așa rău. Așez-o te rog pe canapea.
O ascult. Rose și bunica cred ca sunt singurele doua femei de la care accept sa primesc ordine pe care sa le și Execut mai apoi.
-Vrei te rog, scumpo sa îmi arați ce naiba l-a alarmat pe el Așa tare?
Scarlett ezita. Ezita și știu ca o face din doua motive. Și anume pentru ca nu vrea sa ma enervez iarăși și pentru ca nu vrea sa sa expună in fata alt
Cuiva. Iar din aceste doua motive, unul e la mâna mea, de unul ma pot ocupa Așa ca îmi scot telefonul și pur și simplu, prefăcându-ma ca dau sa răspund la un mail, pur și simplu dau sa plec, nu înainte de a spune.
-Am ceva de rezolvat. Te las pe mâini bune, Belle. O sa ma găsești probabil pe hol sau in mașina.-spun, așteptând tăcere, ca de fiecare data. Însă, ceva din univers s-a decis ca astăzi sa țină cu mine.-
-Mulțumesc, Rylan.
Spune și știu ca îmi mulțumește fiindcă o las sa poată face ceea ce tot eu, practic o pun sa facă. Zâmbesc in colțul gurii și ma opresc imediat cum ușa din lemn masiv se aude închizând-se in spatele meu. Ma lipesc de peretele din dreapta și pur și simplu ascult Conversația pe care fetele o au.
-Sa vedem in final pentru ce mi-am găsit eu înlocuitor la tura.-spune Rose.-
Apoi pur și simplu tăcere mortuara. Niciuna nu mai scoate nici măcar un cuvânt iar asta ma omoară de viu. Tocmai pentru ca nu știu cât de rău a devenit de când ma uitasem eu la rana. Nu știu cât de rău se infectase. La naiba, nu știam nimic.
-Oh, Scarlett iubito... De ce?-întreabă Rose după un moment lung de ezitare.-
-Pentru ca nimeni nu iubește părțile alea.-spune Scarlett printre ușoare lacrimi pe care le pod auzi in glasul ei. Lacrimi pe care as da orice sa le pot șterge chiar acum. Sa ii pot spune ca eu iubesc toate acele părți pe care ea le urăște. Pe care aparent toată lumea le urăște.-
-Scumpo, nu te poți aștepta sa le iubească cineva când nu le iubești tu însăți.
-Cum ar trebui sa le iubesc când aud din toate părțile cum ar trebui sa le urăsc?
Nu știu cine sunt acele persoane din toate părțile ce ii menționează cât de tare ar trebui sa își urască părțile alea, dar tare as vrea, oricât de mult detest violenta, sa le dau acestor persoane câte o ură drept în gură.
-Poate poți începe prin a schimba direcția in care Asculți?
-Ce vrea sa însemne asta?
-Încearcă sa te detașezi de tot și sa Asculți din toate părțile, scumpo. Eu, spre exemplu nu am sa îți spun niciodată ca trebuie sa îți urăști părțile astea, Scarlett. Dar acum depinde de tine daca decizi sa îmi auzi tăcerea sau nu.
-O spui acum doar ca sa fii drăguța.
-Nu are nicio treaba. -face o pauza scurta apoi continua.- Vezi ca o sa usture.
-Ah! Atunci de ce îmi zici toate astea?
-Pentru ca, Scarlett noi avem o singura viața de trăit pe pământul asta. Viața pe care o trăim in propriul nostru corp. Nu e păcat sa urâm motivul pentru care noi trăim, avem parte de aventuri, călătorii, sentimente?
-Ba da, Așa cred.
-Bun. Pai atunci, scumpo eu îți sugerez sa schimbi puțin direcția și volumul la care Asculți. Pentru ca tăcere poate fi un răspuns Ba chiar unul in favoarea ta.
-Încerc. Doar ca e mai greu decât pare.
-Am zis eu cumva ca va fi ușor? Nu! Nimic in viața asta ce e ușor, nu e si de durata. Muncește, Scarlett. Muncește ca sa ii mulțumești corpului tău ca te lasă sa explorezi lumea. Pentru ca atunci când nu vei mai fi, sufletul tău va trai veșnic dar corpul va putrezi, doi metri sub pământ, știind ca a fost folosit drept marioneta. Măcar fa-l sa se simtă mândru ca a fost marioneta sufletului tău.
Și uite asta este motivul pentru care o iubesc eu pe Rose. Motivul pentru care daca ea îmi da un ordin eu nu pot sa îl refuz. Motivul pentru care am încredere in ea sa aibă grija de Scarlett. Rose are ceva magic in cuvintele ei. Știe mereu ce sa spună iar ea, ea este motivul pentru care eu nu m-am dus niciodată pe urmele mamei. Motivul pentru care nu am devenit niciodată o stea.
-Am sa încerc. Mulțumesc mult, Rose. Vorbesc serios, ai vorbit extrem de frumos si chiar a ajutat sa îmi schimb puțin direcția de auz.
-Cu mare drag, scumpo. Înainte sa ieși înapoi la Rylan si sa ne ia pe amândouă la întrebări, hai sa îți dau numărul meu de telefon. Dacă ai vreo problema cu cicatricea, sau cu altele noi deși eu sper ca nu va fi cazul, te rog sa nu eziti in a ma suna. Poți sa ma suni si daca vrei doar sa îți schimbi directia de auz, caci îți voi Răspunde. Nu degeaba am doua telefoane.
-Am sa o fac. Mulțumesc, Rose. Chiar îți mulțumesc mult.
-Mulțumește-i universului ca a trimis ceva ce te-a împiedicat sa îți oprești călătoria pe lumea asta. Noi oamenii suntem doar niște pioni. Ah și doar ca sa știi, nu sunt atât de profunda mereu. Doar ca îmi place foarte mult sa vorbesc din câte poți observa și acolo unde am ce vorbit, nu îmi mai tace gura.
-Îmi place ca vorbești mult.-spune Belle scoțând un ușor chicot.- Asta anulează gălăgia din capul meu.
Deci, Așa cum credeam și speram in același timp, Rose a reușit sa facă cu Scarlett ce a făcut și cu mine. A vorbit, a eliminat norii de gălăgie iar apoi, apoi a deschis ochii.