Umbrele Inimii (17+)

Capitolul 10

Sunt la cantina acum, la coada pentru mâncare. Mă mișc ca în vis, aproape inconștientă de pașii mei, simțind cum fiecare mișcare pare să fie trasă de o forță exterioară, ca o marionetă. Rândul se mișcă încet, și deși mă aflu într-un loc familiar, totul se simte diferit azi. În jurul meu, elevii discută între ei, râd și schimbă glume, dar eu nu reușesc să mă concentrez la nimic altceva decât la acea conversație recentă, la cuvintele șoptite de Victor. Ele îmi răsună în minte, un ecou constant, neliniștitor.

Cantina are un aer modern, tipic unui campus american. Pereții sunt acoperiți cu panouri de lemn deschis la culoare, iar feroneria din oțel lucios dă un contrast rece. Luminile sunt puternice, dar nu durează mult până când mi se par prea aspre, parcă exagerându-mi emoțiile deja turbate. Pe pereți sunt câteva tablouri mari, cu peisaje idilice, care par complet nepotrivite pentru atmosfera de acum. Lumea continuă să treacă pe lângă mine, dar eu rămân fixată într-un punct.

Când ajung la tejghea, îmi iau instinctiv piure cu mazăre, chiftele fragede și o salată mică, completându-le cu un pahar de apă. Nimic special. Nimic care să mă facă să mă simt mai bine. Acestea sunt doar gesturi automate, ca și cum corpul meu știe ce trebuie să facă, dar mintea mea nu mai este acolo. Este tot în acea privire intensă a lui Victor, în acele cuvinte ce mă bântuie.

În timp ce merg la masă, privirea îmi alunecă în jur, dar nu reușesc să mă concentrez pe nimic.

O zăresc pe Ivy stând la o masă liberă, cu privirea adânc pierdută în jur, căutând cu ochii pe cineva. Nu știu de ce, dar când o văd, e singurul moment când reușesc să mă desprind puțin de gândurile ce mă bântuie. Încep să mă îndrept către masa ei, simțind cum totul din jurul meu devine un fundal distorsionat.

Mă opresc în fața mesei și o salvez din lumea ei visătoare.
- Hei, Ivy, spun încet, deși știu că m-a observat deja. Ea își ridică privirea dintr-o dată, surprinsă că o întrerup. Un zâmbet subțire îi apare pe buze, dar nu pare complet prezentă. Continuă să caute cu ochii, privirea ei alunecând peste sala de mese, aproape absentă.

-Oh, Raven! Ce faci aici? întreabă, dar imediat, privirea ei se întoarce la cealaltă masă din colț. O fac pe observatoarea, dar știu că gândurile ei sunt cu totul altundeva. Nu mă simt deranjată, pentru că și eu sunt, într-un fel, în altă parte.

- Ce a vrut directoarea Stone să vorbească cu tine? o întreb, simțind o ușoară neliniște. Am observat că a început să vorbească mai mult despre echipa de majorete în ultima vreme, și sunt curioasă dacă a ajuns deja să își facă planuri. Privirea îmi alunecă asupra ei, așteptând un răspuns.

Ivy se mișcă puțin pe scaun, dar imediat ce aud întrebarea mea, își ridică privirea, iar un zâmbet disimulat îi joacă pe buze.

-În legătură cu echipa majoretelor, răspunde. Doamna Lyla m-a chemat astăzi, mi-a spus că trebuie să mă pregătesc pentru preselecții. Tonul ei rămâne calm, dar puțin indiferent, ca și cum nu ar fi un subiect care o preocupă cu adevărat. Ivy se lasă prinsă într-o bătălie a privirilor cu un băiat de la o altă masă, iar eu știu că gândurile ei sunt deja acolo.

-Așa că o să te pregătești pentru preselecții? întreb din nou, încercând să obțin mai multe detalii, dar simțind deja că nu o voi lămuri prea repede. De obicei, Ivy este destul de rezervată atunci când vine vorba de discuții importante. Dar am impresia că în momentul ăsta, nici măcar faptul că mă aflu aici nu o face să își absoarbă complet atenția de la subiectul care o interesează cu adevărat.

-Da, desigur, răspunde în sfârșit, dar fără prea mult entuziasm. E important pentru mine, dar... nu e totul. Am alte lucruri în cap, știi? Nu o să mă stresați prea mult cu asta. Se întoarce iar spre băiatul de la masă, fără să adauge mai multe, dându-mi de înțeles că discuția a ajuns la capăt pentru ea.

Aș vrea să pot extrage mai multe informații, să aflu mai exact ce planuri are, dar e clar că Ivy nu vrea să vorbească prea mult despre asta acum. Încerc să o respect, dar totuși simt că lucrurile se întâmplă mult mai rapid decât mă așteptam, și mă întreb dacă ar trebui să mă înscriu și eu într-o activitate ca să mă simt mai puțin lăsată în urmă.

Îmi întorc atenția spre mâncarea ce stă neatinsă în fața mea. Realizez că e prima masă a mea pe ziua de azi. În ciuda faptului că gustul chiftelelor este familiar și reconfortant, simt o greutate în stomac, o neliniște care nu vrea să mă părăsească. Încerc să înghit senzația odată cu mâncarea.

După că termin de mâncat o observ pe Ivy cum și-a desprins într-un final atenția de la unul din băieții din cantină și acum își face o temă. Nu am mai întrebat-o nimic , iar sincer mă bucur că ea nu m-a întrebat despre Victor , nu ar fi înțeles dacă i-aș fi explicat că nu a fost nimic. Atâta tot că a fost ceva.

Observ în îndepărtare printre câțiva alți stundenți o masă plină de hârtii. Realizez că sunt niște formulare, dintr-o discuție pe care două tipe le poartă în timp ce trec de masa unde stau așezată. Îi fac semn lui Ivy spre masă iar ea aprobă din cap întorcându-și atenția înapoi la temele ei.

Îmi fac loc printre câțiva studenți ce par nehotărâți. Când ajung la masă, mă uit ușor pe formularele împrăștiate. La început, nu sunt sigură ce caut, dar apoi îmi atrag atenția câteva titluri pe care le recunosc.

Privirea îmi alunecă pe câteva formulare și încep să le răsfoiesc. La un moment dat, ochii îmi cad pe un formular cu titlul „Cursuri de Astronomie". Mă opresc dintr-o dată. Părea exact ce îmi trebuia. Cât de fascinante erau stelele pentru mine și cât de mult îmi doream să aflu mai multe despre magia care venea din ele. Simt un fior de entuziasm în interiorul meu, dar încă nu mă hotărăsc.

Apoi, aproape instinctiv, îmi alunecă privirea mai jos pe masă și găsesc alt formular - „Curs de Magie Antică". Inima îmi sare din piept. Era ca și cum tocmai am descoperit o comoară. Cursurile astea erau perfect pentru mine. Magia din vremurile de demult, formulele și vrăjile care au supraviețuit prin timp. Era tot ce îmi doream.

Fără să stau prea mult pe gânduri, apuc ambele formulare și mă îndrept spre o masă liberă, pregătindu-mă să le completez. Înainte să încep să îl completez pe cel pentru astronomie , observ un alt nume la profesorul ce ține cursul. Simt cum inima îmi înțeapă corpul. Inițial mă bucur, dar apoi mă cuprind gânduri cum că :"Dacă mă voi încurca între cele două materii predate posibil diferit". Raven, gândești prea mult. Răsuflu și completez ambele formulare iar apoi le plasez în cutiuța pentru formulare completate.