Umbrele Inimii (17+)

Capitolul 18

Este marți, o zi de mijloc de săptămână, dar parcă una care trece mai greu decât de obicei. Orele obligatorii s-au încheiat, iar mare parte dintre studenți și-au făcut deja drum spre ieșirile Academiei, dispărând rapid din peisajul holurilor. Mă îndrept spre dulapul meu, deschid ușa de metal, și îmi apuc câteva foi de care voi avea nevoie pentru următorul curs opțional: Magia Antică cu domnișoara Moore. Îmi place liniștea care se așterne în școală după agitația orelor principale. Holurile se golesc, lăsând doar un ecou slab al pașilor celor care se grăbesc spre ieșire.

Îmi fac drum spre clasa dedicată cursului de magie antică, o sală izolată, situată într-o aripă mai veche a Academiei, care nu pare să fie frecventată prea des. Când ajung, observ că doar câțiva colegi sunt deja înăuntru, așezați pe la mese împrăștiate prin clasă. Ne aruncăm câteva priviri tăcute, fiecare ocupându-se de pregătirile lui. Sala este întunecată, iar ferestrele mari, cu vitralii colorate, lasă să pătrundă lumina desenând umbre stranii pe pardoseală. Atmosfera e liniștită. Probabil de la oboseală de după cursurile fiecăruia. Presupun că toți suntem aici să studiem, așa că agitația e fără rost.

Mă așez la locul meu obișnuit, la mijlocul sălii, destul de aproape de tablă, dar suficient de retrasă pentru a mă pierde în gânduri dacă orele devin prea monotone. Încă mai sunt câteva minute până la începerea cursului, iar sala este plină de o așteptare liniștită. Nu mulți sunt pasionați de această materie, dar pentru mine, Magia Antică are un farmec aparte. Este o legătură cu trecutul magiei de care eu nu am avut parte când eram mică.

La ora fixă, domnișoara Moore își face apariția. Intră în clasă cu pași fermi și grațioși, purtând o rochie simplă, neagră, care pare să absoarbă orice lumină. Părul ei castaniu buclat e prins într-o coadă lejeră, iar ochii săi de un albastru rece par să te pătrundă până în suflet. Are o aură distinctă, autoritară, dar nu intimidantă, ci mai degrabă captivantă. Poți simți că, deși este severă, predă cu o pasiune sinceră.

— Bună ziua, dragii mei. Astăzi vom începe prima lecție despre originile magiei antice și modul în care aceasta a modelat lumea noastră.

Vocea ei răsună în sala tăcută, calmă, dar plină de forță. Se apropie de catedră și deschide o carte groasă, cu pagini vechi, pătate probabil de timp . Pe coperta acesteia sunt gravate simboluri vechi, greu de deslușit.

— Magia antică, începe ea, nu este doar o colecție de vrăji uitate sau ritualuri pierdute. Ea este fundamentul însăși al magiei moderne. Fără înțelegerea rădăcinilor sale, nu putem înțelege cum funcționează magia astăzi.

Ne aruncă o privire scurtă, asigurându-se că are atenția noastră completă, apoi continuă:

— În vremuri străvechi, magia era considerată o extensie a vieții. Fiecare element din natură avea o energie proprie, iar cei care dețineau cunoștințele necesare puteau manipula aceste energii pentru a influența lumea din jurul lor. De la controlul elementelor până la crearea unor talismane de protecție, magicienii antici erau adevărații protectori și ghizi ai comunităților lor.

În timp ce vorbește, domnișoara Moore desenează pe tablă simboluri vechi și diagrame complexe, fiecare având un sens profund, pe care promite că îl vom descifra în lecțiile următoare.

— Astăzi, vom începe cu un concept de bază: energiile naturale. Magicienii antici credeau că fiecare ființă, fiecare obiect și fiecare fenomen natural poartă cu sine o esență. Aceste energii pot fi canalizate, modificate sau amplificate.

Își mișcă mâinile grațios deasupra catedrei, iar în fața noastră apare un glob mic, strălucitor, care levitează. Este un exemplu de manipulare a unei energii simple, arătând cum magicienii antici controlau esențele din jurul lor.