Umbrele Inimii (17+)

Capitolul 13

Intrăm în casă, iar imediat ce ușa se închide în spatele nostru, sunt lovită de un amalgam de sunete și mirosuri care îmi dau o senzație de suprasaturare. Casa lui așa zisul Jake Cane (Habar nu am cine este) este masivă, cu o arhitectură modernă, pereții fiind vopsiți în culori neutre, dar iluminate de lumini calde și discrete. În living, tavanul e înalt, iar o scară din lemn de esență tare duce la etaj, de unde câțiva oameni privesc agitația de jos, sprijiniți de balustradele de metal lucios.

Muzica se aude puternic din toate direcțiile, un ritm constant care vibrează în aer, amestecându-se cu râsetele și vocile celor din jur. Pe măsură ce înaintăm, îmi dau seama că aproape toți cei din jurul nostru au câte o băutură în mână, fie că e vorba de un pahar cu vin sau o cutie de bere. Un grup de băieți stau sprijiniți de un perete, discutând cu însuflețire despre ceva ce nu aud clar, în timp ce alte câteva fete se află lângă o masă, râzând și gesticulând exagerat.

Mirosul predominant e un amestec de parfumuri dulci, alcool și ceva ce recunosc vag a fi mâncare – poate niște aperitive care stau pe o masă în colț, neglijate de majoritatea. Mai e și mirosul familiar de lemn lustruit, amestecat cu fumul de țigară care plutește în aer, deși nimeni nu fumează direct în încăpere.

Ivy mă împinge ușor din spate, nerăbdătoare, și eu încerc să îmi recuperez simțurile. Totul în jurul meu pare să fie prea mult: luminile, zgomotele, oamenii. Dar, în același timp, o parte din mine simte o curiozitate pe care nu o pot controla.

— Uite, acolo e barul, îmi șoptește Ivy, indicând spre un colț al camerei unde câțiva băieți se ocupă de mixat băuturi. — Ar trebui să ne luăm ceva de băut, să ne mai relaxăm.

Dar eu nu o aud complet, gândurile mele încă răsună de la tot ce am văzut și simțit până acum.

Ajungem în dreptul barului. Ivy apucă o sticlă de ceva transparent. Toarnă conținutul în două pahare mici de shot. Apucă două felii de lămâie dintr-o farfurie iar apoi își freacă lămâia de mâna. Îmi ia mâna ce se relaxa pe lângă corp într-a ei și repeta acțiunea. Apucă o solniță și presară sare acolo unde a uns cu lămâie.
Tequilla.

Îmi pune paharul în mâna și zâmbește viclean, știe că nu mai am cale de întoarcere.
Zâmbesc.

— Pentru începutul vieții tale! Vocea lui Ivy se aude slab în gălăgia dinăuntru. Ridică paharul în sus în semn de noroc.

Îi imit gestul și îi trimit un pupic în aer. Știu că mă ironizează total, dar măcar pot să mă și distrez puțin.

Ling sarea de pe mâna și ridic paharul peste cap, înghițindu-l dintr-o bucată. Simt cum alcoolul îmi încălzește corpul în timp ce își face drum spre stomac. Strâmb din nas și mușc lămâia.

Ivy se uită la mine și râde. Îi scot limba.

Simt o mână care îmi atinge ușor spatele și mă încordez pentru o secundă, surprinsă de atingerea bruscă. Mă întorc încet, iar privirea mi se întâlnește cu ochii verzi ai lui Erik. Zâmbește într-un fel ștrengăresc, dar totodată încântător, de parcă abia aștepta să mă prindă într-un moment de neatenție.

— Hei, Raven, mă bucur că te-am găsit, îmi spune el, în timp ce mă privește cu interes.

Inima îmi bate mai tare, dar încerc să nu par prea afectată. Înălțimea lui și felul relaxat în care stă mă fac să mă simt mică în comparație. Are acel aer de băiat sigur pe el, tipul care întoarce capete fără să facă prea mult efort. Îl știu de ceva vreme și, fără să mint, mereu mi-a plăcut. E atractiv și e clar conștient de asta.

Ivy ne lasă singuri, aruncându-mi un zâmbet complice înainte să se piardă în mulțime. Îmi dau seama că știe mai multe decât mi-ar plăcea să recunosc despre ce simt pentru Erik.