Umbrele Inimii (17+)

Capitolul 29

Când intrăm în cameră, sunt întâmpinată de un aer rustic și calmant. Pe partea stângă, sunt două paturi de o singură persoană, simple, dar primitoare, cu lenjerii albe și păturile groase, din lână. Lângă fiecare pat, se află câte o noptieră din lemn masiv, cu câte o lampă ce emană o lumină caldă, galbenă.

Două ferestre mari, exact în față cum intri, dau o vedere spectaculoasă asupra pădurii dese de brazi care se întinde până departe. Frunzișul pare încărcat cu zăpadă, iar razele slabe ale apusului încearcă să se strecoare printre ramuri.

În dreapta ușii, pe peretele opus paturilor, se află un dulap dublu, solid, făcut din același lemn de brad ca restul mobilierului. Pe peretele din dreapta, o oglindă mare, simplă, este așezată astfel încât să reflecte întreaga cameră, dându-i un aer mai spațios și luminos.
Tot în dreapta se află o ușa de lemn mai deschis la culoare, care dă spre baie.

Ivy își aruncă bagajul pe patul din dreapta și se întoarce spre mine, cu un zâmbet larg.

— Wow, e perfect. Ai văzut vederea asta? spune ea entuziasmată, apropiindu-se de ferestre și trăgând perdelele puțin la o parte.

Eu dau din cap absentă, încercând să mă concentrez pe frumusețea locului.

— Cum te îmbraci diseară? mă întreabă Ivy în timp ce își desface bagajul, scoțând haine și aranjându-le pe pat.

Mă apropii de patul din stânga și încep să îmi despachetez și eu hainele, încercând să mă concentrez la lucrurile mărunte.

— Ivy, nu avem nicio activitate. Doar luăm cina, spun eu pe un ton neutru, scoțând un pulover gros din bagaj.

O privesc pe furiș și o văd cum își dă ochii peste cap, clar dezamăgită de atitudinea mea.

— Raven, hai să nu fim așa. Știi și tu cum sunt cinele astea. Doar nu vrei să te prezinți îmbrăcată banal. E primul nostru sejur aici, trebuie să arătăm impecabil! Sau măcar memorabil, spune ea zâmbind și ridicând o bluză neagră , decoltată.

Mă opresc din aranjat hainele și o privesc.

— Și pentru cine să ne arătăm impecabil? întreb eu, încercând să ascund un zâmbet.

— Oh, poate pentru băieți... Sau doar pentru noi, răspunde ea amuzată, ridicând din sprâncene.

Mă uit din nou în bagajul meu, gândindu-mă că, în ciuda cinismului meu, poate Ivy are dreptate. Poate o seară puțin mai sofisticată n-ar strica, mai ales cu toată tensiunea care plutește în aer. Decid să scot o rochie de lână gri, cu mâneci lungi și umeri căzuți, destul de simplă, dar totuși nu plictisitoare.

— Bine, bine, cedez eu. Dar nu mă aștepta la vreun show de modă, Ivy.

Ea râde încântată și continuă să despacheteze cu mai multă energie.

— O să fie distractiv, o să vezi! Ai nevoie de puțină distracție, îmi spune pe un ton cald.

Zâmbesc vag, dar în spatele zâmbetului meu, mintea îmi fuge din nou la mesaj. Încerc să nu mă gândesc prea mult la asta, dar orice fac îmi amintesc de el.

— Mă duc să mă schimb, spune Ivy aruncându-și pe umăr bluza neagră și perechea de pantaloni de piele. Zâmbește ușor, nerăbdătoare să își pregătească ținuta pentru seară.

Îi fac semn că am înțeles, în timp ce prind rochia gri pe care o voi purta. Este o rochie simplă, dar elegantă, dintr-o lână fină, moale la atingere, care se mulează lejer pe corp. Are un croi drept, ușor supradimensionat în partea superioară, căzând peste umeri într-un stil relaxat. O voi combina cu o pereche de cizme până la genunchi, din piele neagră, cu un toc mic, suficient cât să ofere un pic de înălțime.

Mă îndrept spre oglindă, întrebându-mă dacă Ivy are dreptate. O seară ca asta poate chiar merită un strop de efort.

— Dumnezeule , ce prietenă sexy am! — o aud pe Ivy spunând cu voce tare, chiar înainte de a închide ușa de la baie. Mă întorc spre ea, zâmbind larg.

Râd ușor la complimentul ei. Ivy are dreptate—nu port prea des haine mulate, dar în seara asta chiar mă simt bine în această rochie. Îmi arunc din nou o privire rapidă în oglindă. Rochia gri, simplă dar elegantă, mi se mulează pe corp, lăsându-mi umerii goi. E mai strânsă decât sunt eu obișnuită să port, dar ceva din felul în care îmi stă mă face să mă simt... puternică. Cizmele înalte, negre, cu toc mic, completează ținuta perfect.

— Ai dreptate, dar nu mă compar cu tine, spun cu un zâmbet pe buze, întorcându-mă din nou spre ea.

Ivy iese din baie, arătând la fel de fabulos cum mă așteptam. Bluza neagră îi pune în evidență pieptul mare, iar pantalonii din piele îi conturează talia subțire și picioarele lungi.

— Ai dreptate, chiar mă întreci! spune ea râzând și-mi aruncă o privire plină de încredere.

Mă întorc către oglindă pentru ultima verificare. Poate că Ivy glumește, dar trebuie să recunosc că mă simt mai bine decât am crezut că mă voi simți. Rochia îmi complimentează silueta și cizmele îmi dau acel aer ușor rebel care mă face să mă simt mai sigură pe mine.

— Bine, gata cu complimentele. Hai să coborâm, înainte să ne prindă băieții că ne-am lăsat așteptate prea mult, îi spun, ridicând din sprâncene.

— Ei bine, nu strică niciodată puțin suspans , spune Ivy.

Coborâm amândouă scările și, chiar înainte să intrăm în sala principală, simt cum un val de adrenalină îmi străbate corpul. În seara asta nu e vorba doar despre cum arătăm, ci despre cum ne simțim. O senzație de nerăbdare mă cuprinde, iar când ușile se deschid, atmosfera caldă din cabană ne întâmpină. Luminile galbene ale felinarelor reflectă fețele pline de voie bună ale celorlalți studenți.

Erik și Jake ne observă imediat. Privirea lui Erik se oprește asupra mea și mă surprinde cum, pentru o secundă, pare uimit. Simt cum obrajii mei se încălzesc ușor, dar îmi păstrez zâmbetul. Jake îi dă un cot lui Erik și chicotește, iar Ivy râde subțire, așa cum doar ea știe să o facă.

— Cred că nu o să ne plictisim diseară, șoptește Ivy pe sub respirație, aruncându-mi o privire complice.

— Cred că ai dreptate, îi răspund, simțind un amestec de entuziasm și nerăbdare cum îmi cuprinde pieptul.