Umbrele Inimii (17+)

Capitolul 22

Mi-am luat la revedere de la Simon, care mă privea într-un fel ciudat, parcă înțelegea mai multe despre situația mea decât lăsa să se vadă. Dar nu i-am mai acordat atenție. Eram deja prea agitată, iar gândurile îmi alergau haotic. Mă aștepta ora de Astrologie, și nu era momentul să mă pierd în întrebări fără răspuns.

Profesoara de Astrologie, doamna Selene Calder, o femeie în jur de 40-50 de ani, era o prezență deosebită la Academie. Părul ei roșcat, cu fire de gri abia vizibile, îi cădea în bucle rigide pe umeri, iar ochii ei, verzi și tăioși ca ai unui șarpe, te făceau să te simți de parcă ar fi văzut mai mult decât doar aparențele. Selene avea o abilitate specială care o făcea și mai temută: putea imita formele zodiilor și manifestările lor prin magie. Fiecare semn zodiacal avea caracteristici speciale, iar ea putea accesa aceste trăsături într-un mod care ne fascina și ne înfricoșa în același timp.

În drum spre clasă, mă întâlnesc cu Ivy, care mă privește curioasă.

— Ce s-a întâmplat de ai întârziat azi? Ești bine?

Îi explic repede o scuză banală, o minciună mică despre traficul aglomerat și faptul că m-am trezit târziu. Nu aveam energia necesară să-i spun adevărul, mai ales când nici eu nu știam exact ce simt.

Ajungem în clasă, iar doamna Calder deja începuse să ne aștepte, stând în fața unei imense diagrame zodiacale care acoperea aproape un întreg perete. Mesele erau așezate în cercuri concentrice, astfel încât să putem vedea tot ce scria pe tabla interactivă din mijlocul încăperii.

— Bine ați venit, începe ea cu vocea ei blândă, dar autoritară. Astăzi vom explora mai în detaliu legăturile dintre semnele zodiacale și magia care le guvernează. Știți deja că fiecare zodie aduce cu sine o influență unică asupra felului în care magia voastră se manifestă.

Mă simțeam ciudat expusă în această discuție, având în vedere zodia mea, Vărsător, cunoscută pentru magia rece și sălbatică, greu de controlat. Întotdeauna am simțit că puterea mea era instabilă, ca o furtună de gheață care se dezlănțuie fără avertisment. Profesorii mi-au spus mereu că, odată ce îmi voi controla mai bine magia, îmi va deveni un aliat de nădejde, dar până acum, totul părea mai degrabă un blestem.

— Vărsătorii, explică doamna Calder, sunt conectați la forțele apei și ale aerului, două elemente care, combinate, pot deveni extrem de puternice. Dar această putere poate deveni periculoasă dacă nu este controlată. Magia lor poate îngheța orice într-o clipită, transformând furia interioară în frig letal.

Îmi simt privirea colegilor asupra mea pentru o secundă, dar apoi atenția lor se îndreaptă spre Ivy, care zâmbește timid. Ivy este Leu, iar magia ei luminoasă, blândă, contrastează perfect cu a mea.

— Leii, continuă Selene, sunt guvernați de forțele focului și ale luminii. Magia lor este luminoasă, protectoare și stabilă, dar poate deveni și devastatoare dacă este provocată.

Ivy mă privește și îmi zâmbește, ca și cum ar vrea să-mi ofere un strop din acea căldură a ei, să mă facă să mă simt mai bine. Îi zâmbesc înapoi, recunoscătoare.

Profesoara se îndreaptă spre Erik, care stă relaxat în bancă, mai puțin preocupat de lecție.

— Taurii sunt legați de pământ și de forțele naturale, explică ea. Aceștia au o conexiune specială cu animalele și plantele, iar magia lor este stabilă, protectoare, dar poate fi și incredibil de puternică atunci când e nevoie de forță brută.

Erik dă din cap, ca și cum ar confirma cele spuse, iar profesoara continuă să vorbească despre caracteristicile zodiacale. Jake, un alt coleg, zodia Scorpion, reprezenta un semn mai întunecat, învăluit în mister.

— Scorpionii, începe ea, sunt legați de forțele întunericului și ale transformării. Magia lor este subtilă, dar mortală. Sunt cei mai puternici atunci când sunt în controlul total al emoțiilor lor, dar, dacă sunt trădați, pot deveni periculoși.

Mă uit din nou la ceas. Ora era aproape de final, dar mintea mea rămânea prinsă în gânduri despre Victor. Oare ce zodie era el?

— Pentru data viitoare, veți avea de făcut un eseu despre rădăcinile zodiei voastre, anunță doamna Selene înainte de a închide cartea și a ne privi, semn că ora s-a încheiat.

Ne ridicăm încet din bănci, încă absorbiți de discuțiile despre zodii și puterile lor. Observ cum Ivy, Erik și Jake se adună natural în grup, iar eu îi urmez fără să-mi dau seama. Ne îndreptăm spre un colț mai retras al holului, departe de agitația obișnuită a coridoarelor.

Erik mă apucă de talie, ghidându-mă prin mulțime cu o mână fermă, dar deloc agresivă. Simțeam că gestul său e mai mult pentru a mă proteja de haosul din jur decât altceva, și cumva, asta îmi oferă un sentiment de confort neașteptat.

Ajungem într-un final la colțul retras al holului, iar inevitabil observ cum Jake și Ivy își aruncă priviri pline de subînțeles, de parcă erau singurii din lume. Ew, îmi zic în gând. Desigur, mă bucur pentru ea – Ivy e prietena mea cea mai bună – dar nu vreau să fiu martoră la flirturile lor evidente. Simțeam că întregul spectacol mă sufocă ușor, așa că îmi îndrept privirea spre altceva, încercând să mă detașez de scena din fața mea.

Îl privesc pe Erik, iar pentru prima dată observ cu adevărat jacheta lui de fotbal, neagră din piele, cu detalii roșii aprinse și emblema Academiei pe umeri și spate. Aceeași jachetă o poartă și Jake, fiind parte din echipă. Făcea parte din stilul lor de a se integra în mulțime.

— Văzându-i așa, nu te-ai fi gândit că ar fi oameni care se ocupă de magie și nu de mingi, spun eu cu o urmă de amuzament în glas, aruncând o privire spre Ivy.

— Ai fi surprinsă, răspunde Erik, ridicând din umeri. Nu toți care aruncă cu mingi renunță la magie. Ba chiar s-ar putea să fie o combinație letală.

Zâmbesc vag, dar gândurile îmi zboară înapoi la afurisitul ăla, la misterele care încă mă bântuie și la ce aș putea descoperi.

— Tu, Ivy? Când încep antrenamentele pentru majorete? Și cu echipamentul cum rămâne? o întreb, aruncând o privire spre ea.

Ivy își ridică ușor sprâncenele și își mușcă buza inferioară, încercând să-și amintească detaliile.

— Doamna Lyla ne-a spus că săptămâna viitoare sosesc echipamentele, așa că presupun că tot atunci stabilim și antrenamentele, răspunde ea zâmbind.

— Iar voi când aveți primul meci? îl întreb pe Erik, aruncând o privire spre jacheta lui de fotbal.

Erik se sprijină lejer de perete, ridicând din umeri.

— Și noi așteptăm un răspuns clar, spune el. Directoarea Stone a spus că se ocupă personal de programul de fotbal, însă ne-a anunțat că ne va da un răspuns abia săptămâna viitoare. Până atunci, ne-a sugerat să ne relaxăm, dar ne-a avertizat că nu o să fie ușoare antrenamentele. A menționat chiar și ceva despre meciuri împotriva altor academii.

Zâmbesc ușor, dar gândurile îmi rămân la ce a spus Erik. „Meciuri între academii" sună aproape ca o luptă în toată regula, mai ales în lumea asta.