Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 2: Cei 2 ochi negri

In imagine e Nathaniel ( M-am chinuit sa gasesc o poza.. Majoritatea baietilor draguti i-am gasit cu ochi albastri.. Aiurea )

Dimineata.. Razele stralucitoare ale soarelui se joaca pe chipul meu. Sunt minunate, insa foarte enervante pentru un vampir care are nevoie de somn. Eu nu am de gand sa ma trezesc nici daca ma obliga matusa. Sunt inca in crestere. Imi inchid din nou ochii si deodata simt ca sunt uda. Asta-i prea de tot! Se pare ca Jacob are chef de glume. Dar stai! Ce cauta el in casa mea?! Ma ridic, uitndu-ma urat, dar cu o oarecare confuzie la el.

- Ce cauti tu aici?! intreb eu nervoasa.

- Neata si tie, micuto! Am venit in vizita, raspunde el zambindu-mi dulce.

- Si de ce m-ai udat?!

- Incerc de o ora sa te trezesc si asta era singura mea solutie, spune el chicotind.

- Momentul razbunarii!!

Dupa ce rostesc aceste 2 cuvinte "magice", incepe o bataie cu perne. Il lovesc, ciufulundu-l. Arata super ciudat ciufulit. Trebuie sa profit de acest moment unic in viata. Nu l-am vazut niciodata pe Jacob ciufulit si nici altcineva. Mereu isi aranjeaza parul, fiind atent sa fie perfect. Baietii astia.. Urmatoarele ore vrem sa le petrecem in casa. Ne alergam, ne uitam la filme, pana seara vine, in sfarsit. Dupa ce stelele stralucitoare rasar pe cer, eu si Jacob hotaram sa facem o plimbare prin padure. Zis si facut. Odata ajunsi in mijlocul padurii, prietenul meu adoarme , sprijindu-se de trunchiul unui copac. Eu ma plimb linistita, si la un moment dat simt un miros necunoscut. Urmez mirosul si cand ajung la sursa lui, imi dau seama ca e mirosul unei persoane, mai exact un baiat. Acesta ma observa imediat si se indreapta spre mine. Ajunge in fata mea. E mult mai inalt ca mine, are parul saten si ochii negri..Nu am mai vazut asemenea ochi. Sunt negri ca cel mai intunecat abis si stralucesc. Ma pierd usor in ochii acestia minunati, simtind un sentiment ciudat. Inima imi tresare si bate mai tare ca niciodata. Nu stiu ce e acest sentiment. Niciodata nu am simtit asa ceva. Se pare ca acest baiat e...demon. Imi dau seama dupa mirosul caracteristic. Dar, se stie ca demonii nu sunt capabili sa iubeasca decat o singura persoana in toata viata lor si nu pot renunta la ea niciodata. Aceeasi poveste e si la vampiri. Daca..Daca eu il iubesc?! Intre demoni si vampiri e un razboi de milioane de ani. Nu e posibil! Eu nu pot iubi. Si mai ales, nu pe el. Unicul meu scop e razbunarea, nu pot lasa un sentiment jalnic ca iubirea sa imi intunece mintea. Eu sunt o razbunatoare, atat. Observ ca ma studiaza atent, privindu-ma din cand in cand in ochi, neluandu-si ochii de la mine nici macar o secunda.

Din perspectiva lui Nathaniel ( Demonul misterios) :

Ce e cu fata asta? E asa de...Nu! Nu e nicicum! Eu nu pot sa simt nimic pentru un vampir! Imi dau seama dupa coltii ei. Nici macar nu o cunosc ca deja o detest. Are ochii aia.. Si chipul ala angelic. Asemea frumusete nu am vazut. O urasc pentru cum ma face sa ma simt. Cand o privesc in ochi inima imi bate cum n-a mai facut-o. Dar e imposibil sa simt ceva pentru ea. Eu, fiul conducatorului demonilor sa iubesc un vampir? Asa ceva nu mi se poate intampla. Ceva din mine imi dicteaza sa ma apropii de ea dar... nu voi face asa ceva! Nu am voie sa ma las prada sentimentelor. Fata asta trebuie sa dispara din mintea mea, trebuie sa o uit. Dupa catva timp in care ne-am privit intens, fara sa ne adresam un cuvant ea fuge. Fuge foarte repede, lasandu-ma singur. Asta si vroiam sa faca, sa plece si sa ma lase in pace. Nu vreau sa o mai vad vreodata, poate voi reusi s-o uit.