Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 18: Ajutorul unei vechi prietene

O noua zi incepe, eu trezindu-ma devreme pentru a avea timp sa ma antrenez putin. Dupa ce ma spal si ma imbrac, pornesc direct spre padure, fara sa stie nimeni. Acolo incep sa imi testez viteza dar si puterea de vampir. Daram cativa copaci cand deodata simt miros de sange. Cum nu m-am mai hranit de ceva timp, decid sa o fac acum. Observ o caprioara, o urmaresc putin timp apoi o prind si ma hranesc cu sangele ei. Era ranita deci oricum nu mai rezista mult. Dupa ce ma odihnesc cateva minute, simt o prezenta. Imi iau zborul si constat ca sunt prietenii mei si ma cauta. Nu am sa ma las prinsa. Vreau sa il gasesc pe unchiul meu si sa imi indeplinesc in sfarsit scopul, fara ca ei sa intervina. Incerc din rasputeri sa fug, pana dau de casa de vacanta a unchiului, situata in aceasta padure. Intru incet, gasind persoana pe care o cautam, insasi ucigasul parintilor mei. El se uita la mine pret de cateva secunde, apoi spune calm:

- Te asteptam, Alexis.

Eu ma uit direct in ochii sai reci si fara suflet, negandindu-ma ca acest om a mai facut o victima din randul familiei Stephenson, familia mea. In scurt timp un zambet malefic ii apare pe fata si imi indica cu mana spre partea intunecata a camerei. Acolo o vad pe matusa mea, spanzurata. Raman socata privind acest peisaj sinistru dar el pare mandru de fapta savarsita. O asemenea cruzime nu am mai vazut pana astazi. Imi apar in minte imaginile copilariei mele, cand unchiul si matusa imi faceau toate poftele, ma duceau unde imi doresc si imi cumparau orice, ca eu sa nu simt lipsa parintilor. Astazi realizez ca am trait in minciuna si ca defapt am fost crescuta de un monstru fara inima, ceea ce am fost si eu candva. Nu stiu ce ii pot spune acestui specimem care si-a pierdut de tot umanitatea. Dar stiu totusi un singur lucru: nu va mai trai mult timp, nu merita sa traiasca. Poate in acest moment eu par cea fara inima pentru simplul motiv ca vreau sa imi ucid propriul unchi insa asta consider eu ca e pedeapsa pe care si-o merita cu varf si indesat. El se uita satisfacut la mine, probabil fiindca  a reusit sa ma socheze cu aceasta ultima fapta. Eu ma apropii incet de el, cand deodata in camera isi fac aparitia niste.. Varcolaci?! Nu inteleg care e scopul lor. Simt totusi un miros cunoscut. Ma uit spre ei,  ei parca zambindu-mi intr-un fel, facandu-ma sa inteleg ca nu imi sunt dusmani. Alpha-ul lor le da semnalul de atac, un urlet puternic si toti sar la lupta impotriva unchiului meu. Unul din ei sare din spatele meu si se lasa in jos, eu urcand in spatele lui. Acesta ma duce exact in fata dusmanului nostru comun iar eu il impusc cu pistolul cu gloante speciale, fatale vampirilor, direct in inima, el murind pe loc. Dupa aceea, toti se transforma in oameni, iar eu raman placut surprinsa vazand ca imi sunt cunoscuti, insa nu banuiam ca sunr varcolaci. Cand varcolacul care m-a dus in spatele sau se preschimba in forma sa umana, raman socata. E chiar Yonna. Ma ia imediat in brate, iar toti ceilalti imi zambesc.

- Mi-ai lipsit mult, Alexis, imi spune Yonna imbratisandu-ma.

- Si tu mie, draga mea prietena, ii raspund eu fericita ca o revad.

Dupa cateva minute in care discut cu cei in haita Yonnei, niste persoane sparg usa si intra in cabana. Se apropie de camera in care a avut loc lupta si unul dintre ei striga:

- Ha! Am venit sa o salvam pe Alexis, criminal bosorog nebun! spune unul dintre ei, mai precis Robby.

Raman calma vazand ca sunt doar prietenii mei. Yonna se duce la fete si le imbratiseaza pe toate. Clar ne-a dus dorul.

- Ati cam intarziat, spun eu incepand sa rad.

- Dar esti bine, nu ai patit nimic, nu? Jur pe onoarea mea de demon ca il ucid pe ala daca ti-a facut ceva. spune Nath ingrijorandu-se ca intotdeauna.

- Da, haita Yonnei m-a ajutat sa il inving. Stai calm!

- Bine, bine, spune el calmandu-se.

- Ce bine ca nu ai patit nimic. Hai la unchiul Bobby, briosica mica ce esti, spune Robby ciupindu-ma de obraji exact ca o batranica.

- Robby! Nu sunt asa mica si nu te cheama Bobby ci Robby!

- Da, da stiu. Dar Robby, Bobby, tot aia. Acum spune, vrei sa iti dea unchiu' un banut?

- Nu esti unchiul meu si un banut? Esti foarte zgarcit, "Bobby", ii raspund intrandu-i in joculetul sau penibil.

Si astfel mi-am petrecut eu ziua, stand cu prietenii, iubitul si cu "unchiul Bobby" sau mai bine zis batranica obsedata de obrajii mei.