Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 26: O zi cu final neasteptat

Peste 3 ani..

O zi minunata de vara. Eu impreuna cu Nathaniel si prietenii nostri stam linistiti in curtea imensei noastre vile, unde locuim impreuna. Soarele nu straluceste cu o mare intensitate, ceea ce ne bucura caci putem sta linistiti, glumind ca niste oameni cu adevarat impliniti. Fericirea noastra, a tuturor creste in fiecare moment, caci nu ne lipseste nimic. Eu am avut o minunata evolutie in ultimii ani: din razbunatoarea rece am devenit pustoaica indragostita pana peste cap iar acum sunt sotia celui pe care il iubesc din tot sufletul, cel pe care de mult il consideram "misteriosul demon cu cei mai minunati ochi negri pe care i-am vazut". Acesti ochi m-au cucerit si nu regret acest lucru. Traiesc cele mai minunate clipe alaturi de el. Nu am iubit si nu voi iubi vreodata pe cineva cum il iubesc pe el. Si stiu, simt ca sentimentul e reciproc. El imi e alaturi, ma intelege, imi ofera toata iubirea lui si ma protejeaza cu pretul vietii sale. Ma uit in gol, gandindu-ma intruna la diferite lucruri cand,deodata, sunt trezita din gandurile mele intortocheate  de o voce cunoscuta care striga cu putere: 

- Mami, mami, pe ce planeta esti? 

- Oh, Edan, tu erai. Ce vrea puiul meu? ii spun eu piciului cu ochii de un albastru inchis si parul saten, aranjat bineinteles de tatal sau. 

- Mami la ce elai asa concentlata? ma intreaba el luandu-ma in bratele sale micute. 

- Oh, micutul meu. Ma stii, sunt prinsa in ganduri uneori. Si amandoi stim ca poti pronunta litera "r" fara probleme. 

- Dar asa suna mai adolabil, imi raspunde el zambind. Are un zambet minunat, cuceritor, mostenit de la tatal sau. Deodata, Nathaniel il ia din bratele mele, il pune pe umerii sai si alearga prin curte. Micutul nostru se distreaza de minune pe umerii lui tati. Cata si Robby, vazand asta isi iau copiii si fac acelasi lucru. Toti picii rad cu pofta pe umerii tatilor lor. Eu si Dani zambim satisfacute, doar Sophie se ingrijoreaza peste masura si tipa sa fie atenti, sa nu cumva sa cada copiii. Dintr-o data, simt cum doua brate puternice ma ridica si imediat realizez ca Nath m-a luat si acum fuge cu mine in brate prin toata curtea. Edan alearga cat il tin piciorusele dupa noi si nu reuseste sa il prinda din urma pe tatal sau, cum era de asteptat. O fi avand el putin din viteza unui vampir, dar e prea mic sa o foloseasca. Nath incetineste, lasandu-l pe micut sa fie invingator. Imediat ma ia de mana si ii spune tatalui sau zambind invingator: 

- Mami e a mea, bosorogule. 

- Cum mi-ai zis, piciule? spune Nath razand si totusi fiind putin nervos. Lasa ca te prind eu! Vedem dupa a cui e mami!

Apoi incepe sa il alerge, toti uitandu-ne la cei doi. E o privelise extrem de amuzanta, un barbat in toata firea, musculos sa alerge dupa un pitic imbracat ca un iepuras. Bineinteles ca Nathaniel alearga mult mai incet ca in general, ca sa ii dea impresia lui Edan ca e deja invingator. Sunt atat de adroabili. Ii iubesc mai mult ca orice. 

- Alexis, cineva ti-a luat telefonul, spune Robby aratand spre Nathaniel care rade tinand telefonul meu mult-iubit in mana. 

- Pisicuto, hai vino si ia-l daca ti-l doresti! striga iubitul meu sot afisand un zambet pervers. Cu totii stim unde o sa ajunga cu telefonul meu. 

Eu alerg dupa el, dar el ajunge rapid in dormitorul nostru, apoi da telefonului direct in.. pantaloni. Eu il sagetez cu privirea mea iritata, el muscandu-si buza. 

- Hai, ia-l daca poti, ma indeamna el asezandu-se in pat. 

- Joci dur, ha? Lasa ca te rezolv eu, pisoias, ii raspund eu asezandu-ma in bratele sale. 

Incepe o repriza de saruturi fie dulci si pasionale pe buze, fie pe gat pana cand aud tipat puternic. E  strigatul fiului nostru, Edan.  Ii recunosc vocea dintr-o mie. pare extrem de speriat si eu incep sa simt un miros strain in casa. Inima imi bate cu putere, fiind speriata de ce ar putea pati micutul nostru si imediat eu si Nath coboram ingrijorati. Privelisea din curtea casei ne ingrozeste..

Heya, prieteni! Scuze ca nu am mai postat de ceva timp, stiti cum e, a inceput scoala.. Ok, capitolul e cam scurt dar chiar nu aveam destula inspiratie si vroiam sa va las in suspans. Va multumesc ca imi sunteti alaturi si ca apreciati se scriu! Inseamna foarte mult pentru mine ca prima mea carte a iesit asa bine. Nu va faceti griji, nu sunt pregatita sa o termin. Am pus mult suflet, cum pun in tot ceea ce scriu. V-am pupat si din nou, multumesc.