Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 4: Visul & Aparitia lui Jake

O padure deasa, foarte intunecata si sinistra. Aici ma aflu. Nimeni nu e prin preajma, si totusi ma simt urmarita. Cineva se ascunde pe aici, urmarindu-mi fiecare pas, simt asta. Insa nu imi pot da seama cine e, chiar daca e un miros familiar. Crengile copacilor se misca in bataia vantului de vara, executand un maret dans. Pe aici e liniste, o liniste profunda si apasatoare care ma inspaimanta. Nu e nici macar urma de animal pe aici. Totul e ca un peisaj dintr-un film horror, care totusi imi da o anumita liniste. Nu inteleg de ce, dar simt ca acea umbra care ma spioneaza nu are vreun gand rau. Stau si ma gandesc, sunt prinsa intr-o plasa incurcata de ganduri, cand cineva, venind din spatele meu imi pune mana pe umar. Intorcandu-ma, imi dau seama ca e baiat, insa, nu are vreun miros iar chipul ii este acoperit de o masca. E Nathaniel, cel pe care l-am mai visat si inainte. Il recunosc dupa masca pe care o poarta. Uitandu-se in ochii mei, imi spune:

- Alexis, eu sunt persoana care te iubeste, care de cand te-a cunoscut te are in suflet si nu poate trai fara tine. Tu esti raza mea de soare, aerul meu, viata mea.

Cat de dulce e acest baiat. In visurile mele anterioare cu el doar imi spunea sa am grija de mine, iar acum imi face cea mai minunata declaratie de dragoste. Inainte sa apuc sa spun ceva, totul dispare.

- Nathaniel!!! strig disperata.

Dupa acest ultim strigat, ma trezesc in patul meu confortabil. A fost doar un vis.. Un dulce vis.. Totusi, asta trebuie sa insemne ceva. Undeva, cineva ma iubeste. Insa nu imi pot da seama cine. Stau si ma gandesc cateva ore cine ar putea fi, pana imi suna telefonul.

- Hei, Alexis! se aude vocea calda a lui Sophie.

- Neata, Sophie.

- Ce s-a intamplat? Sa ghicesc: Din nou un vis cu Nathaniel?

- Da. De data asta imi spunea cat ma iubeste.

- Ce draguut! Cine crezi ca e acest "Nathaniel" ? Doar nu stim vreun baiat cu acest nume.

- Inca nu stiu.. Insa stiu un sigur lucru: Trebuie sa aflu! In fine, eu inchid. Pa!

- Pa! Mai vorbim noi!

- Ok!

Acestea fiind spunse, inchid telefonul si aprind televizorul plictisita.

Din perspectiva lui Nathaniel:

Ziua a inceput normal. M-am trezit, am mancat ceva si m-am imbracat. Ca de obicei, sunt singur. Parintii mei sunt mereu plecati in calatoriile de afaceri. In ultimul timp, m-am tot gandit la acea fata. Am urmarit-o de cateva ori si am descoperit ca o cheama Alexis, sta cu unchii ei, care sunt tot oameni de afaceri ca si parintii mei si ca si-a pierdut parintii. Am aflat cateva informatii despre ea din simpla curiozitate, vroiam sa stiu cine-i persoana pe care o detest. Mda, o urasc fiindca m-a facut sa...sa...sa o iubesc. Am spus-o! O iubesc. Insa, iubirea asta trebuie sa dispara. Da, demonii nu pot iubi decat o persoana in viata la care nu renunta, insa, daca persoana moare, atunci n-o sa mai poata iubi. Asta e si scopul meu: s-o ucid. Nu-mi pasa ca inima mea bate pentru ea, dupa ce o vom ucide,n-o sa mai pot iubi in veci, si asta nu e asa de rau pentru ca sunt totusi demon si pur si simplu iubirea nu are ce cauta in viata mea. Acum mai trebuie doar sa pun planul la punct. Va fi greu, fiindca ea e cea mai puternica dintre vampiri si vampirii, alaturi de demoni si varcolaci sunt cele mai puternice creaturi. Da, nu va fi usor, dar nu va fi nici imposibil. Stau si ma gandesc la asta cateva minute pana cand ma deranjeaza cineva.

- Domnule Nathaniel, va cauta cineva, spune Cloe, una dintre menajerele angajate de parintii mei.

- Bine, bine..

Cobor si in scurt timp imi dau seama ca ma cauta Jake, fratele meu. El avand 20 de ani, a decis sa stea singur, intr-o alta vila.

- Hei, fratioare! spune el vesel.

- Mda..Buna, raspund eu nepasator. Ce cauti aici?

- N-am voie sa-mi vizitez fratele?

- Ba da... Ma rog.

- Oricum, trebuie sa iti povestesc ceva.

- Spune..

- M-am indragostit! E minunata, frumoasa, am vazut-o acum cateva zile dupa ani intregi in care nu am vazut-o, era la fel de frumoasa. Insa ea nu m-a observat.

Nu pot sa cred! Idiotul e indragostit de Alexis. El a plecat in Anglia cand el avea 15 ani iar ea 12. Eu nu o cunosteam, doar auzeam de ea uneori, dar nu imi pasa. E un fraier.

- Deci, fratoare, ce parere ai? intreaba el zambind.

- Sper sa fiti impreuna, spun eu zambindu-i fals.

O sa fie astia doi impreuna numai daca eu mor, e a doar a mea! Stai..ce naiba tot zic eu aici?! O urasc.. fiindca o iubesc. Wow..nici eu nu mai inteleg absolut nimic.