Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 12: "Recunosc, si eu te iubesc"

Urmatoarea zi...

Toata noaptea am stat gandindu-ma la ce s-a intamplat si tot nu pot sa cred ca el s-a intors. Mi s-au reaprins dintr-o data din nou sentimentele, acele batai ale inimii parca nesfarsite cand e el prin preajma. Ma face sa simt puternicii fiori ai iubirii. Acum stau si ma gandesc, cum am rezistat atata timp fara el? Chiar nu pot sa imi dau seama de ce am fugit.. Cred ca pur si simplu imi e frica de iubire. Imi e frica deoarece eu nu am mai simtit asa ceva pentru un baiat. E ceva cu totul nou. Dar sa o las balta. Niciodata nu se va intampla ceva. Eu am altele de facut.. In orice caz, tot gandindu-ma si plimbandu-ma prin casa, ma plictisesc deci hotarasc sa ies afara, sa ma plimb. E un peisaj superb prin oras, zapada a acoperit absolut tot. Magazinele se pregatesc pentru Craciun, caci nu mai e mult timp pana la aceasta minunata sarbatoare ce ne incalzeste inimile. Eu ma plimb ascultand muzica la casti si nefiind prea atenta prin jur, ma ciocnesc de cineva. E chiar el, Nathaniel. Cum de mereu dau de tipu' asta?! Ne ridicam amandoi, caci din cauza impactului am cazut, ne scuturam de zapada iar eu vreau doar sa ma indepartez. fac cativa pasi, insa el ma ia de mana si ma opreste. Imi scoate castile din urechi si imi sopteste:

- Renunta la razbunare. Crezi ca parintii tai ar fi vrut sa devii o razbunatoare? I-am cunoscut, erau niste oameni mereu zambitori. Insa tu, tu nu mai esti adevarata Alexis de ani intregi. Razbunarea e arma prostului, nu uita. Ei ar fi vrut sa accepti iubirea, sa fii doar tu insati, nu sa devii ceea ce esti astazi. Tot ce faci ma raneste si eu nu renunt la tine, sunt un incapapatanat, ca si tine. Bleaga mica, hai lasa balta scopul tau idiot. Sau macar pedepseste-l pe cel care a facut asta, caci asa e corect, insa fa-o chiar tu, nu "razbunatoarea Alexis", ceea ce vrei tu sa pari, insa nu te caracterizeaza.

Dupa ce isi termina ce are de spus, pleaca. Chiar ma afecteaza cuvintele lui. Nimeni nu mi-a mai spus asta. Nu imi place sa recunosc, dar are dreptate. Mama si tata nu ar fi vrut ca eu sa devin ceea ce sunt, ci doar sa fiu micuta lor Aly, atat. Da, asa imi spuneau ei cand eram mica. Nu imi prea placea, deci a ramas o "porecla secreta" . Nu pot sa cred ca el e cel care a spus asta. Eu ma asez pe o banca dintr-un parc si ma gandesc.. ma gandesc ca nu are sens ceea ce fac, faptul ca sunt "sclava razbunarii". M-am saturat de asta, sa nu pot fi fericita din cauza acelui scop stupid pe care il aveam. El chiar m-a ajutat mult. Am spus "il aveam" deoarece eu renunt de tot sa incerc sa urasc persoana pe care o iubesc si sa nu accept faptul ca sunt indragostita din cauza ca iubirea mi-ar distrage atentia de la rabunare. De astazi, sunt din nou eu, cea adevarata pe care o iubeau mama si tata. Primul lucru pe care il fac e sa il caut pe Nath, folosindu-ma de simtul mrosului foarte bine dezvoltat al vampirilor. Dupa ce imi dau seama unde e, ma folosesc de viteza mea uluitoare si intr-o clipa ajung in fata lui. L-am gasit sprijinit de o salcie, langa un lac inghetat. Cand ma vede, acesta se ridica si nu scoate nicio vorba, doar ma priveste in ochi. Eu il iau de ambele maini si spun:

- Multumesc ca m-ai adus pe calea corecta.

El vrea sa imi spuna ceva dar nu apuca caci ii pun mana la gura si spun:

- Nu am terminat ce aveam de spus. Recunosc, si eu te iubesc.

Auzind ultimele 2 cuvinte, Nathaniel...