Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 11: Intoarcerea lui

Peste un an..

Un an intreg a trecut de cand Jake a fost ucis cu cruzime de catre Nathaniel si de cand acesta a plecat. Cateva lucruri s-au schimbat pe parcursul acestui an: Katy nu mai e prietena noastra din cauza minciunilor iar Cata si Dani au inceput sa se inteleaga. In viata mea aproape nimic nu s-a schimbat, doar faptul ca eu si Jacob am devenit mult mai apropiati. Lui ii pot spune absolut orice, uneori simt ca doar el ma intelege. Pe Nathaniel presupun ca l-am uitat, doar presupun. Nu stiu cum as reactiona daca l-as avea acum in fata ochilor. Insa un singur lucru il stiu sigur: Nu il voi mai revedea vreodata. Din cate am auzit, a plecat in Madrid. Dar adevarul e ca nici n-as mai vrea sa il vad la ce a putut sa faca. Demonii sunt renumiti pentru cruzime, dar la asa ceva nu ma asteptam. Mi-a ucis o parte a copilariei, o parte a sufletului meu, rezervata lui Jake. El imi era ca un frate, era cel care ma facea sa zambesc. Acum Jacob a mai ramas, pe langa Dani si Sophie. Anul acesta a fost destul de frumos, in general. Prietenii mei mi-au fost mereu alaturi si chiar si acum imi sunt. Ca tot vorbeam de ei, se pare ca e ora la care am decis sa ne intalnim in parc, locul unde ne place sa stam. E un parc imens, cu multe spatii verzi si multe flori. Sau cel putin asa e in anotimpurile calde, caci acum totul e alb in jur, fiind iarna. Insa chiar si asa, peisajul tot mirific ramane. Eu ma imbrac gros, imi iau cizmele, o caciulita haioasa cu urechiuse de panda si ies. Odata ajunsa in parc, ma trezesc cu un bulgar in fata. Cand ma uit sa vad cine e faptasul, il vad pe Jacob. Zambeste ca un copil mic, mandru ca a nimerit tinta. Nu il las nepedepsit, arunc si eu cu un bulgar in el si usor, usor intre noi incepe o bataie cu zapada. Aruncam unul in altul bulgari, pana cand el se apropie de mine, ma ia in brate si ma arunca in zapada. Zambeste satisfacut de fapta sa, in timp ce eu iau zapada si i-o arunc direct in fata. Se uita dulce la mine si zice:

- Mi-e flig, ia-ma in blate!

- Jacob.. Amandoi stim ca stii sa pronunti "r" deci nu mai vorbi ca un copil mic.

- Alexis, tu doar ia-ma-n brate si nu mai comenta!

Zis si facut. Il strang in brate, incalzindu-l. Mie nu imi e frig, caci sunt vampir dar se pare ca el simte frigul. Si chiar daca nu ii era frig, eu tot l-as fi imbratisat. Uneori imi doresc Nathaniel sa fie aici, caci nu l-am uitat.. In ciuda faptelor sale, eu tot il iubesc. Uneori nu vreau sa il vad, uneori as vrea sa fie langa mine, sa ma alinte. Chiar sunt total confuza. Il urasc sau il iubesc? Nu stiu cand imi voi raspunde la aceasta intrebare care ma macina.

Din perspectiva lui Nathaniel

A trecut mult timp de cand nu am fost in Los Angeles, insa chiar azi m-am intors. Imi era dor de aceste locuri, de tot ce s-a intamplat aici. Poate am facut eu ceva groaznic, insa tot din iubire am facut-o. Nu suport ca cineva sa se atinga de ea, mai ales daca acel cineva e Jake. In tot acest timp gandul mi-a fost doar la ea, la Alexis, la ochii ei albastri asemenea marii, la chipul ei angelic. Nu mi-o pot scoate din minte si din inima pe acesta fata. Chiar pot spune ca mi-a furat inima. In fine, odata ajuns in casa mea, ma schimb in alte haine si ma pun direct in pat. Sunt foarte obosit si vreau sa dorm putin. Chiar cand somnul imi e mai dulce, cineva suna la usa. Ma duc cascand sa vad cine ma deranjeaza. Oh, doar mama si tata. II poftesc in casa, discutam ceva timp despre calatoria mea din Spania pana aici si bem o cafea. Se pare ca doar le-a fost dor de mine, de asta au decis sa imi faca o vizita. Pleaca peste putin timp si eu merg sa imi continui somnul. Dupa 2 ore de somn, ma imbrac si ies din nou afara. E deja ora 7 si e intuneric, dar vreau sa fac o plimbare sa vad ce s-a mai schimbat. Mna, nimic nou. Ma tot plimb si ajung intr-un parc. Nu multa lume e pe afara la ora aceasta, dar vad de departe o silueta care.. Zboara?! Bun, e posibil sa fie un vampir. Doar acest cuvant imi aduce aminte de ..Alexis. Ma indrept spre acea silueta si observ ca e.. e chiar Alexis. Se pare ca e singura. Acum putin timp l-am vazut pe Jacob intr-un magazin de prin apropiere cumparand ceva deci am putin timp sa o vad. Ma uit la ea pret de cateva secunde, apoi imi iau inima in dinti si strig:

- Nu e cam intuneric sa iesi afara?

Aceasta vine spre mine si se opreste in fata mea. A ramas la fel de frumoasa cum era si inainte. Se uita la mine, nedumerirea citindu-se in ochii ei. Nu ii vine sa creada ca ma vede.

- Tu! Te-ai intors..?!

- Cum sa imi las iubirea singura?

Aceste cuvinte fiind spuse, incepe sa ninga, peisajul fiind mirific. Fulgii de zapada plutesc usor, unii cazandu-i in par. Ma apropii usor de ea, iar buzele noastre se apropie, formand un dulce sarut. Nu voi uita asta niciodata, ma simt mai bine ca oricand. In sfarsit o simt aproape. Fericirea mea nu dureaza prea mult, caci in scurt timp ea rupe sarutul, ma priveste in ochi, o lacrima i se scurge pe obraz si fuge.. Fuge spre Jacob si il ia in brate... Fata asta e incredibila uneori..