Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 16: Razbunarea revine

" Nu vad foarte clar, caci in jurul meu e o ceata densa. Am noroc ca simturile mele sunt cu mult mai dezvoltate decat ale unui om normal, altfel probabil nu as fii vazut nimic din ce e in jurul meu. E o liniste deplina, absolut nimic nefiind prin jur, asta calmandu-ma, insa facandu-ma in acelasi timp sa imi ascut simturile. Nu vreau sa dau de ceva periculos si sa nu fiu pregatita. Incerc sa fac cativa pasi, in speranta ca voi gasi ceva, insa degeaba. Totul e pustiu. Deodata, in fata mea apare o persoana. Nu imi dau seama cine e, nevazandu-i trasaturile prea clar. Aceasta persoana imi spune mandra: 

- Ce prostuta esti.. Ai primit atatea semne si nici acum nu ai realizat ca eu ti-am ucis parintii? Bleaga mai esti. Te credeam mai desteapta. 

Cand aud ce tocmai a spus, incerc sa lovesc, insa dispare pur si simplu. Recunosc acea voce masculina. Sunt nervoasa, extrem de nervoasa. Imi vine sa distrug tot ce e in jurul meu. Incep sa urlu de durere, nu imi vine sa cred. Incet, lacrimile isi fac aparitia si se preling usor pe obrajii mei. Continui sa ma agit, caci mi-am dat seama ca totul a fost o minciuna, toata iubirea pe care el mi-a acordat-o nu a fost decat o prefacatorie. Il detest. Flacara razbunarii mi s-a reaprins in inima  si nu va fii stinsa pana nu imi indeplinesc vechiul scop, acela de a-mi razbuna parintii. Deodata, sunt trezita de Nathaniel si prietenii mei. 

Toti se uita ingroziti la mine, in special Nath. Imediat ce ma trezesc, ma ia in brate, eu simtind ca tremura. Se uita mai apoi in ochii mei, si ma intreaba:

- Ce ai visat? Esti bine? Te-am auzit tipand si ai si plans. 

- O sa fiu sincera cu tine. Nu sunt deloc bine. 

- Ce ai visat?!

- Sa spunem doar atat: Regret amarnic ca nu am ascultat-o pe Katy. 

- Ti s-a aratat in vis cine e criminalul? 

- Criminalul mi-a zis in fata, intr-un mod groaznic. E chiar unchiul meu. Nu inteleg de ce s-a prefacut ca ma iubeste atatia ani, spun eu apoi incep din nou sa plang. Nu imi place sa recunosc, insa Katy a avut dreptate. 

Simt ura cum mi se scurge prin vene, curand ajungand la inima. Il detest pe acel criminal mizerabil, care a putut sa imi ucida parintii in fata mea, cu sange rece. Ceilalti incearca sa ma calmeze, insa niciunul nu reuseste. Sophie se apropie de mine si imi sopteste sa ne indreptam spre camera mea, sa vorbim. Eu dau afirmativ din cap si amandoua ne retragem pentru a discuta.

Sophie: Poate te gandesti de ce te-am chemat. Ei bine, mereu cand aveai nevoie de mine eu eram cea care te spijinea, care te imbarbata. Acum voi incerca sa fac acelasi lucru.

Eu: Da, stiu. Insa pe atunci eram suparata fiindca baiatul pe care il placeam nu actiona sau pentru ca nu gaseam o bluza pe gustul meu. Insa acum e cu totul altceva. Intelege ca nu am alta cale, decat sa il ucid.

Sophie: Dar el si matusa ta ti-au fost ca niste parinti..

Eu: Dar daca el nu imi ucidea adevaratii parinti nu era nevoie sa imi fie ei "ca niste parinti"! 

Acestea find spuse, cobor pana pe hol, ascultand ce vorbesc ceilalti din living. 

Nath: Acum sigur isi va dori razbunare, asta e cert.

Cata: Da, corect. Insa e mai bine sa avem grija sa nu faca ceva ce o sa regrete. 

Katy: Trebuie sa fim foarte atenti de acum cu ea.

Si in timp ce ei vorbeau, Dani normal ca statea parca neinteresata holbandu-se la Cata. Uneori ma enerveaza fazele astea ale ei. Deodata, cineva suna la usa. Eu ajung acolo intr-o secunda si deschid. E chiar Jacob. Ma bucur nespus sa il vad si ne luam in brate. In scurt timp apare Nathaniel, care nu e prea incantat de vizita neasteptata a prietenului meu. 

Jacob: Buna, Nath. Sper ca nu te superi, am venit sa vad ce face Alexis. Am aflat ca e suparata si ca isi va indeplini curand scopul. 

Nath: Buna si tie.. Nu, normal ca nu ma supar, spune el in privire citindu-se clar ura si gelozia.

Eu ii poftesc pe amandoi in living si incepem sa discutam cu totii, stand pe canapea. 

Cata: Si, ai sa te razbuni? E mai bine sa nu o faci, sa nu cumva sa patesti ceva. 

Ce a spus Cata m-a enervat rau. Cum sa nu ma razbun? Imediat , ma ridic, bat cu pumnul in masa si spun nervoasa:

- Taci! Am sa imi razbun parintii, ei o merita! Mai ales acum ca am aflat ca propriul meu unchi a facut-o! M-a mintit ani intregi! Nu imi pasa daca ma sustineti, am sa o fac si gata! 

Dupa ce termin ce aveam de spus, o liniste profunda indunda camera,toti uitandu-se unul la altul, gandindu-se ce au de facut in continuare.