Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 20: "Imi pare rau.."

"Eu si Jacob insa, nu stim un lucru.. faptul ca doi ochi negri plini de ura si gelozie ne pandesc fiecare miscare.."

El continua sa ma tina strans in brate, dandu-mi un sentiment de calm si de liniste, insa nu se compara cu imbratisarea acelui mincinos, Nathaniel, din pacate.. In bratele lui ma simteam iubita, desi nu eram, protejata desi el nu asta facea. El doar ma mintea in fata si pe la spatele meu ma injunghia. Si ce e si mai crud e ca ma injunghia impreuna cu presupusa mea prietena.. Rup imbratisarea si il privesc in ochi. El e vizibil pierdut in ochii mei, continuam sa ne uitam unul in ochii celuilalt pret de cateva secunde, apoi se apropie tot mai tare de mine si ma saruta. Eu ii raspund sarutului si astfel se transforma intr-unul pasional. Nu simt ca fac bine, insa acum ma las prada acestor sentimente inselatoare de moment, crezand ca poate el e ainarea, vindecarea mea. Poate gresesc, insa nu imi pasa. Nathaniel m-a inselat, m-a mintit si nu m-a iubit. Acum el e tinta razbunarii mele. Si se stie ce se intampla cand eu imi doresc ceva.. se implineste. Nu de la sine, ci eu fac sa se implineasca cu orice pret. M-a ranit extrem de mult, mi-a frant inima. Deodata, usa din sticla se sparge si intra Nathaniel nervos, sub forma lui de demon. Ochii sai negri acum sunt rosii, are aripi negre si arata infricosator. Jacob se transforma si el in demon si incepe o lupta. Ce?! El e demon, Yonna e varcolac..Dani ce mai e? Zana maseluta?Revenind la lupta.. Nath il aruncape Jacob si ii spune nervos:

- Tu nu te mai apropii de ea, ratatule! Vrei sa mori si nu stii cum sa procedezi?!

- Tu esti ala care o inseala cu Katy! Acum sufera, prostule! E numai vina ta! Eu sunt cel care o iubeste!

La aceste vorbe, Nath se enerveaza si mai tare si isi foloseste mai multa putere, ranindu-si astfel mai rau inamicul. Acesta cade, doar ca nu apuca sa faca contact cu solul fiindca isi ia zborul cu ajutorul aripilor, vine spre Nath si vrea sa dea lovitura finala insa intervin eu si sunt ranita grav in zona abdomenului. Cand sa fac si eu contact cu solul, Nathaniel ma ia in brate in stilul mireasa si coboara usor spre podea. Se pune in genunchi cu mine in brate si incepe sa tipe si sa planga. Jacob ramane socat si iese din cladire zburand. Ramanem eu si Nathaniel.. Lacrimile sale cad si pe chipul meu, dand impresia ca si eu plang alaturi de el. Rana mi se vindeca usor, usor. Dupa ceva timp in care lacrimile sale nu au incetat sa ne inunde amandurora chipurile, apar si prietenii nostri, caci probabil ne cautau. Raman socati de privelistea groaznica si vin langa noi. Niciodata nu l-au mai vazut pe Nathaniel asa, stiu sigur caci el nu plange niciodata. Incep sa fiu putin constienta, sa aud ce spun ei insa sa nu ma pot misca sau sa imi deschid ochii.

- N-nu pot sa cred ce tocmai s-a intamplat.. Nathaniel, esti b-bine? spune Cata balbaindu-se din cauza ca si el a inceput sa planga.
Nathaniel isi ridica privirea spre Cata, avand o privire rece ca gheata. Ma tine strans de mana. Dupa ceva timp, reusesc sa ii strang mana sa calda si in privirea lui apare o farama de speranta. Imi deschid incet ochii si il privesc cu iubire, apoi ii spun cu vocea stinsa:
- Imi pare rau.. Sa stii ca te iubesc..
- Te rog, nu spune asta. Am vazut scrisoarea si poza, sa stii ca nu e adevarat. Nu o iubesc pe ea, ci doar pe tine. O sa il omor cu mana mea pe cel care te-a facut sa crezi asemenea prostie. Jur!