Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 21: Te iubesc asa cum esti

A trecut o zi de la lupta lui Nath cu Jacob. E dupa-amiaza, iar Nathaniel nu imi da voie sa ma misc din pat. E prea grijuliu.. Deja sunt vindecata complet, datorita faptului ca vampirii se regenereaza rapid. Neascultand sfaturile lui, eu totusi ma ridic din pat, imi fac rutina zilnica, ma imbrac si cobor in bucatarie. Spre ghinionul meu, acolo sunt Cata si Robby. Sper din suflet sa nu ma observe, caci o sa ii raporteze "sefului" si el o sa imi tina o lunga morala. Din neatentie, ma impiedic si cad, facand zgomot. Cei doi aud si se indreapta spre mine.

-Domnisoara pleca undeva? intreaba Cata amuzat.

-Pai.. Vroiam niste apa, atat, spun eu incercand sa nu ii dau motive sa ma parasca.

- Nath spunea ca nu ai voie sa cobori din patul tau, domnita, imi raspunde Robby schitanu-mi un zambet tamp.

- O sa ii spuneti? intreb avand o farama de speranta ca Nath nu va afla nimic.

Acestia se uita unul la altul si spun la unison:

-Nu, doar ne esti prietena!

Vai, ce adorabil. Acum pot sa ma plimb in voie fara ca Nathaniel sa stie ceva. Stiam eu ca prietenii mei dragi nu ma vor lasa la greu. Acum tot ce mai am de facut e sa ies din casa si sa merg spre mall, pentru a cumpara diverse lucruri esentiale.. Adica haine, pantofi, accesorii, machiaje. Lucruri estentiale pentru o fata, evident. Cand sa ies pe usa, dau nas in nas cu persoana pe care nu imi doream sa o vad acum: scumpul meu iubit. Acesta se uita ciudat la mine, apoi intreaba:

- Ce crezi ca faci? Parca trebuia sa stai in pat, sa te odihnesti.

- Nathaniel.. Sunt bine. Te rog, lasa-ma sa merg la mall, ma mai destind si eu putin, spun eu facand o fata de catelus.

-Singura? In niciun caz. Vin si eu cu tine, imi raspunde el, apoi ma ia de mana, ne urcam in masina si pornim spre mall-ul din oras. Sunt extrem de fericita sa fiu langa el. Nu inteleg cum am putut crede ca nu ma iubeste. Insa ma intreb, cine ar fi putut sa imi lase acolo acel plic? Clar cineva care nu il vrea langa mine. Sa fii fost Jacob? Nu, il cunosc de ani intregi, nu s-ar injosi atat. Eu sunt prinsa in gandurile mele pana ce Nathaniel ma trezeste cu vocea sa pe care pur si simplu o ador:

-Alexis? Am ajuns.. La ce te gandeai asa profund?

- Nimic, raspund eu sec.

- Te cunosc.. acum spune-mi!

- Ma gandeam cine putea sa imi lase acel plic, sincer nu are vreun sens. Cine nu te vrea langa mine? Pe Jacob il scoatem din ecuatie, il stiu de mici copii si nu ar face asa ceva.

Acestea fiind spuse, el imi ia incheietura, o strange cu mana sa puternica si spune nervos:

- De acum nu o sa ii mai aud numele, iar tu nu vei mai vorbi cu el. M-am facut inteles?

- E prietenul meu! spun eu aproape incepand sa plang.

- Nu imi pasa! De acum nu mai iesi din casa fara cineva! Si cu asta incheiem discutia si in acest moment mergem acasa.

Terminand ce are de spus, nu mai continua drumul spre mall ci ma duce direct acasa. Nu suport sa il vad asa. Nu imi mai adreseaza niciun cuvant, practic ma simt invizibila in ochii lui. Acei ochi negri in care odinioara vedeam doar dragoste acum sunt plini de ura su gelozie. E prea concentrat pe aceste doua sentimente stupide ca sa vada ca si eu sufar, ba chiat extrem de mult. Ma doare inima din cauza nepasarii lui. Nu vreau sa fie iar franta in mii de bucatele sau rece ca gheata, cum era inainte sa il cunosc. Ma uit trista pe geam si deodata masina se opreste. Nathaniel isi pune capul pe umarul meu si imi spune:

- Iarta-ma fiindca sunt asa un idiot. Dar nu support gandul ca ai putea fii cu altul si sa ma parasesti.. As muri, fara tine viata mea nu are sens. 

- Nu o sa te parasesc. Stii, te iubesc asa, cu tot cu gelozia ta, ii spun eu zambind.

Acesta isi ridica capul, imi ia barbia intre degetele sale si ma saruta. Il iubesc extrem de mult, saruturile sale ma fac sa plutesc. Dupa ceva timp, porneste masina si ajungem acasa. Amandoi hotaram sa mergem direct in camera noastra...

VA URMA