Dragostea invinge intotdeauna!

Capitolul 28: Singura.. dar nu chiar

Urmatoarea zi

Razele soarelui stralucesc, incalzind chiar si cele mai inghetate suflete. O noua zi incepe intr-un mod minunat pentru mine, caci il simt aici, langa mine. Bratele sale puternice ma cuprind, dandu-mi senzatia ca sunt protejata de toate rautatile care ne inconjoara. Ii simt bataile inimii batand rapid, acest ritm alert fiindu-i lui caracteristic. Ador sa ma ghemuiesc in bratele lui, caci el emana o caldura rar intalnita, o caldura care intre timp mi-a topit inima inghetata. Ma intorc spre el, privindu-l, ochii mei reflectand iubirea pe care i-o port. E atat de linistit cand doarme, aratand ca un copil mic. Ii mangai cu blandete chipul, avand grija sa nu il trezesc. Deodata, el imi ia mana si o saruta. Isi deschide incet acei superbi ochi negri, apoi zambeste dulce. 

- Neata, frumoaso, spune el cascand. 

- Neata, frumosul meu, ii raspund eu chicotind. Esti ciufulit, arati adorabil.

El continua sa zambeasca, apoi ma saruta scurt. Eu ma uit dezamagita spre el, apoi ii spun:

- Doar atat?

- O, iubirea mea vroia ceva mai mult. Ia treci aici, isi continua el fraza, apoi ma ia in brate. Eu ma pozitionez peste el, apoi il sarut inca odata, de aceasta data sarutul fiind unul pasional. El ma mangaie bland, mana ajungandu-i in zona fundului. In acel moment, strange de zona aia, asta facandu-ma sa gem de placere. El, auzind sunetul scos de mine, se ambitioneaza si dintr-o miscare bine gandita, ajunge cumva peste mine. 

- Joci dur, ha? intreb eu cu o voce suava.

- Clar, raspunde el scurt, avand o fata perversa. 

- Stai asa, si Edan? intreb eu ingrijorata.

- Doarme in camera lui, stai calma. Acum, unde ramasesem?

- Stii tu, urma sa te excit, raspund eu zambind. 

- Te iubesc asa de mult, iubito. 

Cand sa ii raspund, toata imaginea se intuneca, eu nemaivazand nimic. Parca nu ar mai fi nimic in jurul meu, asta speriindu-ma. Deodata, aud o voce cunoscuta cum sopteste:

- Iubito, nu ma lasa, te rog, ramai langa mine. 

Aceste cuvinte ma fac sa imi deschid incet ochii. Usor imaginea devine clara, eu vazandu-l pe Jacob plangand langa mine, in jur fiind ceilalti prieteni ai mei, la fel de indurerati ca si el. Ii strang mana cat de tare pot, apoi el ma priveste socat. Un zambet ii apare imediat pe fata plina de lacrimi, apoi striga:

- Iubito, stiam ca nu o sa ma lasi!

Toti ceilalti, auzind acest tipat de fericire, vin spre mine, apoi rand pe rand ma imbratiseaza. Eu ii privesc confuza, apoi strig:

- Edan!

Toti se uita unul la altul, parca nestiind ce sa spuna, tacerea cuprinzand camera. Deodata, Jacob rupe tacerea si spune: 

- Cine e Edan, Alexis? 

- Poftim? E fiul meu si al lui Nath! spun eu revoltata.

- Nu, nu ai vreun fiu. Esti in coma de acum o luna si ceva, cand a avut loc batalia mea cu Nathaniel. De atunci toti suntem aici. 

- Deci.. Am visat totul?! strig eu speriata. Toti se uita ciudat la mine, apoi eu fac un rezumat tuturor intamplarilor pe care pana acum le credeam reale, cand defapt nu erau. Se pare ca dupa ce am fost ranita grav in ziua luptei lor, defapt rana s-a agravat si eu am ajuns in starea asta. Si ei mi-au spus ca in acea zi Nath a plecat si astfel m-a lasat singura. Nu pot sa cred.. Pur si simplu, cand eu am mai mare nevoie de el, el nu e de gasit. Tot ce vreau e ca el sa fie langa mine, atat. Si totusi.. Jacob a fost in tot timpul asta langa mine, dovedindu-si astfel iubirea. Eu le fac semn celorlalti prieteni sa plece, pentru ca eu sa raman cu demonul meu curajos. Ma uit spre el zambind, apoi intreb:

- Tu de ce ai ramas aici? 

- Fiindca te iubesc, Alexis, raspunde el, sinceritatea citindu-se in ochii sai, privindu-ma cu un sentiment greu de explicat, o iubire adevarata. 

- Atunci de acum eu vreau sa te am pe tine alaturi, Jacob, ii spun eu luandu-l de mana.

- Asta e un mod frumos de a te apropia de mine ca prietena?

- Asta e un mod frumos de a spune ca de astazi tu esti iubitul meu, ii raspund eu, asta socandu-l. Ma priveste pret de cateva secunde, ochii sai reflectand mirarea, apoi ma ia in brate si ma roteste. O asistenta mai batrana isi face aparitia si spune vesela:

- Ma invitati la nunta? O sa joc cum stiu mai bine la acest eveniment special, pe cuvant de cercetas.

- Ati fost cercetas? intreb eu curioasa.

- Da, scumpo, sa iti povestesc, acolo mi-am gasit prima mare dragoste. Apoi batranica se aseaza langa noi si incepe sa poveasca, eu si Jacob simtindu-ne ca doi copii mici care asculta povestile bunicii.