Stilista lui Harry Styles

Chapter 4

"3, 2, 1... Și, acțiune!" strigă regizorul, apoi începe melodia.

Este prima dată când o ascult, și chiar este bună. Abia aștept să văd videoclipul. După am stat și m-am mai gândit puțin - eu sunt pe platou, și voi putea vedea scenele ce vor fi puse cap la cap, apoi încărcate pe YouTube.

Acum este partea în care Harry îi pune o mâna la ochi unei fete, habar nu am cum o cheamă, dar un lucru este sigur - direcționerele o vor urî, la fel cum fac cu cea din videoclipul "What makes you beautiful". Nu înțeleg ce au cu ea, dar Anne așa mi-a povestit că s-a întâmplat cu fata aceea.

Mă trezesc la realitate când telefonul meu începe să sune. Nu-i a bună.

"Tăiați! Al cui e telefonul ăla?" spune regizorul, apoi toată lumea se uită în direcția mea. Încep să roșesc de rușine, și după îi închid persoanei care m-a sunat și dau pe Silențios.

"Îmi pare rău, nu se va mai întâmpla." mă scuz eu, și deja îmi venea să mă bag în pământ de rușine.

"Ar fi bine. Data viitoare te dau afară de pe platou, deci ai grijă." mă atenționează el.

Ies puțin pe hol ca să văd cine m-a sunat. Mă uit pe ecranul telefonului și văd că James este cel care m-a făcut puțin de râs. Mă rog, nu e vina lui că nu mi-am oprit telefonul, dar trebuia să-mi știe programul. Să îl sun înapoi este primul lucru pe care vreau să-l fac, dar după aud pe cineva țipând că este pauza de masă. Am destul timp să fac asta.

"Hey, James!"

"De ce mi-ai închis?"

"Păi, eram în timpul filmărilor, iar regizorul mi-a distras atentia în legătură cu telefonul și că trebuie închis cât timp sunt pe platou." îi explic, fără să dau prea multe detalii. "Acolo nu este cinci dimineața?"

"Ba da, dar... Nu am putut să dorm până nu îți auzeam vocea." spune, și pot simți cum mă minte. Nu insist prea mult, pentru că știu că nu îmi va spune oricum.

"Bine, atunci culcă-te! Vorbim mai târziu, somn ușor!"

Sigur mă mințea. Îi puteam simți tremurul din voce când l-am întrebat. Nu vreau să îmi ascundă nimic, dar știu că are și secrete pe care nu le spune nimănui, nici măcar mie. Dar ăsta nu părea a fi un astfel de secret.

Oricum, îl văd pe Harry cum se apropia de mine ușor, puțin îngrijorat.

"Știu că nu e treaba mea, dar cine te-a sunat?"

"Iubitul meu, James."

"Dar acolo nu este cinci dimineața?" mă întreabă nedumerit.

"Ba da. Și când l-am întrebat de ce m-a sunat, m-a mințit. Sau cred că m-a mințit." spun, și mă întristez puțin.

"Toată lumea pe platou! Pauza s-a terminat!" strigă regizorul la noi. Tipul ăsta nu a auzit de megafon?

Filmările reîncep. Ies puțin afară ca să o sun pe Anne pentru a o ruga ceva. Era foarte important și nu mai puteam aștepta până se termină filmările. Oh, stai, acolo este dimineață, foarte dimineață. Atunci, îi trimit mesaj.

"Anne, sună-mă când te trezești. Vreau să te rog ceva. - Alice"

Îmi opresc telefonul apoi intru înapoi în platou. Regizorul îi explică lui Harry cum să stea întins pe pat și să dea din mâini. Mai târziu, când se înserează, trebuie să filmăm scenele de pe acoperiș. Restul am terminat de filmat, aproximativ. O să avem câteva ore libere, ce bine!

Fără să realizez, lumea deja strângea echipamentul. Stăteam acolo, uitându-mă în gol.

Mă trezesc la realitate brusc cand cineva îmi strigă numele. Mă întorc să văd cine m-a strigat, și îl văd pe Liam cum vine înspre mine.

"Bună. Harry m-a rugat să te anunț ca diseară, la cinci să te duci până la el, până să înceapă filmările."

"Bine. Mulțumesc!" oare ce treabă avea Harry cu mine?

Mă duc în cameră și mă așez pe pat, așteptând să mă sune cineva, nu conta cine.

Chiar în momentul în care ațipisem, telefonul îmi sună. Îl las puțin pâna răspund ca să mă pot întinde.

"Alo?" întreb leneșă.

"Hei. Sunt Anne. Pentru ce ai vrut să te sun?"

"A, da. Știu că sună cam aiurea, dar cred că James mă înșeală. E adevărat?" spun fiind foarte curioasă.

"Nuuu..."

"Anne, spune-mi adevărul. Îl pot îndura." nu credeam tot ce spuneam în totalitate.

"Ba da. Uite, dacă vrei să țipi, să urli, să îl înjuri, ești liberă."

"Nu am să fac asta. Nu trebuie să sufăr pentru el. Asta e." închid și după simt cum lacrimi mi se preling pe obraji. Încep să plâng, dar nu plâng pentru că m-a înșelat, plâng pentru că am fost o proastă și nu mi-am dat seama de asta înainte. Mi-am dat seama că s-a îndepărtat de mine în ultimul timp, dar nu am bănuit că mă înșeală. Nu îl credeam în stare să facă asta, mai ales că relația noastră era perfectă la început.

***

Îmi pare rău că nu am mai postat de mult un capitol! Dar am avut noroc că l-am postat azi măcar.