Stilista lui Harry Styles

Chapter 23

Mă trezesc total amețită. Nici măcar nu mai ştiu ce am făcut aseară după ce m-am uitat cu Harry la 'This is us'.
Eram în patul iubitului meu. Oare cum am ajuns aici din sufragerie? Şi unde e Harry?

Ies din camera lui şi mă îndrept spre sufragerie. Holul apartamentului era lung. Între sufragerie şi camera lui mai erau bucătăria, baia şi alte camere care habar nu am ce rol au.

Harry stătea pe canapea şi se uita la televizor. Mă aşez lângă el şi îl sărut pe buze. Îşi dezvăluie zâmbetul şi gropițele lui perfecte.

"Bună dimineața, iubire!"

"Neața, Haz! Cum ai dormit?"

"Lângă tine am dormit minunat, chiar dacă mai vorbeşti în somn. Erai drăguță şi când o făceai." asta a fost jenant. "Roşeşti cumva?"

"Ce? Nu! Vrei cafea?"

"Am făcut deja. Am lăsat-o în bucătărie. Ți-o aduc imediat." iese din cameră, iar eu rămân să mă uit la ştiri. Ca de obicei, vorbeau de politică şi alte necazuri ale oamenilor.

"Harry! Vino puțin, te rog!" apare cu o tavă pe care se aflau o porție de clătite cu frişca pe ele şi o cană de cafea.

"La mulți ani! Azi am făcut 3 luni de relație!" am uitat de aniversarea noastră! Ce iubită groaznică sunt!

"Oh, doamne! Eşti minunat! Te iubesc!" îl strâng în brațe apoi aşez tava pe masa de sticlă.

"Şi eu te iubesc, pufoşică!" serios, pufoşică? "Apropo, de ce m-ai chemat?"

"Am văzut o ştire despre copii cu cancer. Mă găndeam să mergem într-o zi să donăm bani, haine sau orice mai e nevoie."

"Desigur. Ce zici să facem asta mâine?"

"Perfect! Abia aştept să mergem să-i vizităm!"

"Şi eu mă bucur că ai o inimă mare. Chiar mai mare ca a mea."

"Nu e adevărat! Amândoi o avem la fel. Nu uita asta!"

Cineva bate la uşă, aşa că mă duc să deschid. În dreptul uşii stăteau două fete scunde cu zâmbete imense şi două pancarde imense pe care scria 'Harry, te iubim!'. Directionere...

"Vai de mine, eşti Alice Scott!" țipă una din ele.

"Da, ura! Voi cine sunteți?"

"Vecinele lui Harry de la etajul 4." îmi răspunde cealaltă. "Numele meu e Bella, iar ea e Jessica." blonda Bella şi blond-căpşunica Jessica. Bun.

"Cine e la uşă, Aly?" apare şi Harry care mă ia în brațe pe la spate şi îşi pune bărbia pe umărul meu.

"Ele sunt Bella şi Jessica, vecinele tale."

"Harry, ne dorim să te întâlnim de acum 5 ani! Putem face o poză cu tine şi să ne dai un autograf? Te rugăm!"

"Da, desigur. Intrați dacă vreți!" închid uşa în urma lor şi îi urmez până în sufragerie. Ele se abțin să nu țipe, sunt sigură.

După ce fac poze cu Harry, dar şi cu mine, pleacă. A fost plăcut, chiar dacă nu îşi mai luau mâinile de pe el.

"Ce zici să mergem în oraş?"

"Cu ce ocazie?"

"Trebuie să am vreun motiv?"

"Uneori."

"Vreau sa petrecem timp impreună. Săptămâna viitoare plec în Miami."

"Asta vrea să însemne ca te desparti de mine?" ştiu ca nu o va face, dar vreau să îi văd reacția.

"Nu, în niciun caz! Ba chiar ma gândeam să vi cu mine."

"Nu cred ca pot..."

"Te rog!"

"Mă mai gândesc, ok?"

"E mai bine decât nu..."

"Mă întreb ce fac ceilalți acum."

"Si eu..." aud soneria şi mă ridic să deschid.

"Cheryl m-a părăsit..." Liam intră plângând în apartament. Îşi pune capul pe umărul meu şi mă ia în brațe.

"Şi ce dacă a făcut-o? Mai bine! Oricum nu o suportam deloc!" încerc eu să îl înveselesc, dar Harry îmi face semn să mă opresc.

"Deloc?" mă intreaba Liam care s-a mai oprit din plâns.

"Deloc. Acum, vrei să ştii cum trec eu peste o despărțire?"

"Cum?"

"Mănânc înghețată - multă înghețată - şi mă uit la filme la întâmplare."

"Dar nu avem înghețată." spune Harry când se aşeza pe canapea.

"Atunci vei merge să cumperi. Nu e departe. Eu voi pregăti canapeaua din sufragerie pentru filme. Apropo, mai ia şi biscuiți, suc, apă..."

"Dar nu vrei să iau tot magazinul?"

"Dar nu vrei să nu mă mai întrerupi?" îl întreb retorică, iar el mă lasă să continui. "Deci, unde am rămas? Ah, da! Mai ia şi o pungă de făcut floricele, o cutie mare de şervețele şi, în cele din urmă, chipsuri şi pufuleți. Sper că ți-ai notat tot."

"Stai, trebuia să notez tot?"

"Tâmpitule! Normal că da! Ugh, nu contează. Du-te să iei ce îți aminteşti că ți-am zis sau mă suni."

"Bine. Mă întorc!"

Iese din apartament. Eu mă apuc să aranjez sufrageria.

Sinceră să fiu, îmi pare bine că s-au despărțit. Adică, aveam o presimțire că îl va răni mai rău de atât. Pur şi simplu, mi se pare o influență rea.

În primul rând pentru că este cu 10 ani mai mare decât el. Sunt vedete care au diferența dintre ani mai mare decât a lor. Nu contează. Alt motiv este că a fost în 2 căsătorii, care s-au terminat fiecare cu divorț.

Sau poate mă înşel. Poate este de treabă, iar eu o cataloghiez după divorțurile pe care le-a avut. Da, sigur e asta.

"Şi, de ce te-a părăsit?"

"Poveste lungă scurtă. I-am spus din greşeală Sophia, Danielle şi Perrie, ea s-a supărat, a spus că nu-i venea să creadă că a vrut să aibă copii cu mine, eu am zis ce am zis, ea mi-a spus să îi şterg numărul din telefon, iar eu i-am răspuns că nu era niciodată salvat."

"Stai că nu înțeleg un lucru. Perrie nu e iubita lui Zayn?"

"E fosta lui logodnică. Asta e chestia."

"Tot cred că e mai bine că te-a părăsit. Şi nu o să-mi schimb părerea niciodată." Harry intră în apartament cu două pungi mari în mâini. Îl ajut să le ducă în bucătărie, scot înghețata, chipsurile, sucul şi apa, apoi le car cu mine până pe canapea. "Să înceapă maratonul de despărțire!" strig în gura mare, ceea ce îi face pe băieți să râdă.