Stilista lui Harry Styles

Chapter 9

"Alice?" spun când răspunde la telefon.

"Nu iubire, mai gândește-te puțin!"

"Kim!"

"Ai ghicit! Acum, dacă vrei să o mai vezi pe răsfățata asta mică, va trebui să îmi urmezi paşii cu exactitate. Ok?"

"Spune-mi doar ce trebuie să fac."

"Prima dată, dacă vei anunța poliția, îți promit cu mâna pe inimă că ea nu va mai prinde răsăritul. Bun? Acum, tot ce trebuie să faci este să îl trimiți pe Louis la mine, iar Alice va fi bine."

Îmi închide brusc. Sentimentele care le simt acum sunt de frică - mi-e frică să nu pățească ceva; nervozitate - numai gândul că (,) Kim a răpit-o mă face să distrug ceva în jurul meu; şi cel mai puternic este sentimentul de slăbiciune - nu sunt sigur că o pot elibera de acolo, iar asta mă termină cumplit. Cred că simt ceva pentru ea, ceva puternic.

Nu pot să le spun băieților, mai ales lui Louis. Va vrea să plece, să o salveze pe Alice. Cred că îi voi spune doar lui Paul. Dar acum nu e un moment potrivit, el fiind pe jumătate beat.

***

"Paul, deschide uşa asta mai repede! Paul!" strig şi vad disperat la uşa lui. Au trecut 3 ore, 3 ore în care nu am dormit. M-am gandit la planuri de evadare pentru Alice, dar niciunul nu mi-a venit în minte.

"Harry, e ora 6 dimineața. Ce e atât de important de mă trezeşti aşa devreme? Ți-ai pierdut cizmele sau pălăria din nou? Caută-le mai bine în geamantan sau vezi daca nu ti le-au luat Louis şi Niall din nou."

"Nu am pierdut nimic! E mai rău! Alice a fost răpită de Kim."

"Să chemăm poliția atunci." îmi sugerează, dar imediat îi spun că nu se poate. "Am o altă idee atunci. Mai încearcă să o suni o dată. Am să încerc să o localizez prin satelit." am stat 3 ore să mă gândesc la un plan, dar la asta nu mi-a fost capul.

Scot telefonul în încercarea de a o suna, dar altcineva mă contactează pe mine.

"Bună Gemma!"

"Bună Harry! Ia stai puțin! De ce eşti stresat? Şi nu mă minți, te ştiu prea bine." şi-a dat seama. Firar ea de voce panicată!

"Alice a fost răpită. Acum am vrut să o sun pentru a afla locația, dar m-ai sunat tu." îi povestesc rapid, fără să iau o gură de aer.

"Atunci închide-mi şi sun-o! Putem vorbi mai tărziu."

O găsesc imediat în agendă. Este prima.

"Vezi că nu mai ai mult timp! O oră sau e moartă." mă amenință Kim imediat ca răspunde.

"Stai, nu închide! Vreau să vorbesc cu Alice." sper să mai fac rost de puțin timp.

"Un minut. Nu mai mult." perfect. Un minut e tot ce îmi trebuie.

"Alice! Vei fi bine, promit! Nu te îngrijora, acum lucrăm la plan."

"Vreau acasă. Te rog, grabeşte-te! Nu o mai suport. M-au lovit."

"Au făcut ce?" sar de pe scaun de ars cănd aud că au rănit-o.

"S-a dus timpul. Mai aveți o oră să mi-l aduceți pe Louis."

"Stai, nu-" a închis.

"Ai avut timp să o localizezi?" întreb repede.

"Din fericire, da. Se află într-o fabrică părăsită. Să mergem."

"Nu vine şi Jackson?"

"Nu, e mai sigur să rămână aici cu bă-"

"Neața Harry. Neața Paul. Ce faceți treji la ora asta?" iese Liam din cameră somnoros.

"Umm... Nu aveam somn."

"Da, iar acum mergem să ne plimbăm. Pa." spun şi Paul aprobă.

"Vin şi eu." dar nu se lasă bătut, nu?

"Nu se poate. Adică, cred că te doare capul de aseară, nu?"

"Puțin-"

"Mai mult." îl întrerup eu.

"Tot vin. Mă duc sa mă schimb."

"Ok, te aşteptăm."

"Stai, ce? Nu îl putem lua cu noi."

"Ai încredere. Acum, fugi!" o iau la goană înspre ieşiri. Paul se află chiar în spatele meu, derutat. Intrăm în maşină şi o porneşte imediat.

"Acum îmi poți explica şi mie ce a fost asta?" de parcă nu ar fi logic.

Ajungem la fabrică. Se vede că e părăsită. Paul scoate un pistol pentru el din torpedo, şi unul pentru mine. Pentru ce le ține mereu aici? Pentru fanele nebune care sar pe maşină? Vrea să le împuşte sau ce?

"Cred că sunt la etaj. Mă duc eu în față, stai în spatele meu şi acoperă-mă în caz că vine cineva." îmi sopteste Paul şi apoi intră pe uşă (doar nu poate intra pe geam). Cu ce să îl acopăr? Nu am vreo patură sau ceva de genul. Nu la asta se referea, cap pătrat! Atunci la ce? Dacă vine cineva din spate tu să îl aperi! Acum are mai mult sens.

"Nu vei pleca de aici vie! Prietenii tăi nu o să-l facă pe Louis să apară ca prin minune pe uşă în 5 minute, deci fă-ți rugăciunea, că va fi ultima!" o aud pe Kim strigând la Alice. Cred că va avea o surpriză când...

"Bună Kim! Nu l-am putut aduce pe BooBear aşa că am venit eu! Surpriză!" intru pe uşă brusc, iar Paul sigur mă înjura acum. A fost o mişcare proastă, ştiu.

"Willy! Avem musafiri!" stai puțin, cine e Willy?

"Harry, spate!" mă atenționează Alice şi cănd mă întorc lovesc un munte făra să vreau chiar în burtă.

"Scuze! Nu am vrut!" de ce îți ceri scuze? O merita! Şti prea bine că nu îmi place să rănesc oamenii.

"Willy, pe ei!"

"Nu sunt căine, şi nu mă pot mişca! Arată el ca o scăndură ambulantă, dar are forță." şi cu asta Paul îl mai loveşte o dată şi rămane cu ochii pe muntele numit Willy.

"Mulțumesc, trag din greu de fiare la sală!" rânjesc victorios, iar Kim scoate un sunet ciudat. Fata asta trebuie să meargă la psihiatru neapărat!

"Stai, nu o poți lua! Nu până nu mi-l aduci pe Louis!" se pune în fața lui Alice.

"Scuze, nu vreau să dau într-o fată." o dau la o parte încât să nu o rănesc apoi o dezleg pe Alice. A vrut să o omoare pe 'iubita ta' iar tu nu îi faci nimic. Ăsta sunt eu, un gentleman. "Eşti bine?" o întreb pe Alice cănd ieşim de acolo. Aleluia!

"Da, ba chiar 'am dormit' mai mult ca de obicei datorită ei!" scot la iveală rânjetul fermecător 'Styles' care cucereşte orice domnişoară. Râde apoi îmi dă un pumn uşor în umăr. Este atât de drăguță când zâmbeşte! Nu cred că aş putea lăsa vreodată pe cineva să o rănească. Cred că o plac.