Stilista lui Harry Styles

Chapter 21

Anne's POV

Mă doare capul oribil. Cred că o să rămân în pat toată ziua. Pe deasupra îmi este şi frig. Mă ridic puțin, văd că nu sunt singură în pat şi că sunt doar în lenjerie intimă. Lângă mine e Niall, în boxeri. Ce am făcut aseară?

"Niall, trezeşte-te! Niall!"

"Ce e? Nu vezi că dorm? Stai. Anne? Ce cauți aici? De ce eşti doar în lenjerie intimă? De ce sunt doar în boxeri?" fața lui e la fel de confuză ca a mea. Nici el nu înțelege ce se întâmplă.

"Asta am vrut să te întreb şi eu pe tine." sper că nu... Adică nu m-ar deranja că am făcut-o prima dată cu el, dar totuşi...

Louis' POV

"Tu nu ai buton de oprire? Cred că s-a săturat şi Freddie să stea cu tine!"

"Tu nu ştii să nu mai comentezi? Nu uita că te pot da în judecată şi pe tine şi pe directionerii ăia disperați care îmi invadează spațiul personal, la fel şi paparazzi!"

"Fanii noştri nu sunt disperați, sunt devotați! Dacă mai aud că îi jigneşti nu ştiu ce îți fac! Şi oricum eu aş câştiga procesul, nu tu! Acum, lasă-mă să plec. Săptămâna asta Freddie stă cu mine."

"Poftim geanta lui. Acum pleacă!"

"Te-a speriat mica vrăjitoare?" îl întreb pe micuțul care dormea liniştit. Nu pot să cred că am devenit tată, mai ales cu enervanta aia.

Alice's POV

Louis a ajuns din America acum o oră. Când am văzut micul suflețel inima mea s-a topit. Era atât de drăguț! Sper ca şi copilul meu să fie la fel.

"Când putem să ne jucăm şi noi cu el?" întreb eu.

"Când se trezeşte. Apropo, eu trebuie să merg până în oraş azi. Rămâneți voi cu el."

"Ura! Abia aştept să mă joc cu Freddie!"

"Mai târziu o să vin şi eu cu iubita mea aici, ca să vă fac cunoştință cu ea. Cred că o cunoaşteți deja."

"Cine e?"

"O să vedeți peste 2 ore."

Auzim un plânset de copil, iar Louis fuge la etaj. Asta înseamnă că micuțul Freddie s-a trezit. Ura!

Louis coboară cu el în brațe, cântând şi legănându-l. Ce imagine drăguță!

"Pot să îl țin şi eu, te rog?"

"Da, eu trebuie să îi iau ceva. V-am lăsat o listă cu ce trebuie să faceți. Nu stau mult." inima mea se topeşte. Este cea mai inocentă ființă de pe pământ!

Îi dau suzeta de pe masă şi reuşesc să îl opresc din plâns. Îi fierb puțin lapte apoi i-l dau să bea.

"Te pricepi aşa de bine să ai grijă de copilul lui Louis, iubito! Abia aştept să avem noi copilul nostru să avem grijă de el!" mă sărută scurt pe buze în timp ce eu îi dau laptele lui Freddie.

"Şi eu aştept acel moment, Hazza!"

"De ce pe Freddie îl hrăneşti, dar pe noi nu?"

"Pentru că, în primul rând, ai mâini, ai picioare, le poți folosi, în al doilea rând, ai 22 de ani."

"Nu e drept."

"Ba este. Acum, duceți-vă să faceți curat."

"Bine, şefa."

Trec şi cele 2 ore şi apare Liam împreună cu iubita lui. Îmi pare cunoscută...

"Ea este Cheryl, iubita mea. Cred că o ştiți. Cheryl, ei sunt Harry, Niall, Louis şi Freddie, copilul lui Louis."

"Mă mai țineți minte?"

"Da..." spun cei 3 în cor, punând accent pe 'a'.

"Niall, au trecut 5 ani."

"Ai spus NU!"

"Dar..."

"Chemați-mă când mâncăm." mă abțin să nu râd în hohote la scena ce tocmai s-a desfăşurat în fața mea. A fost prea hilar.

"Pe tine nu te cunosc. Eşti menajera?" dacă nu îşi retrage cuvintele o s-o omor.

"Nu, este iubita mea. Noi mergem sus." Harry mă trage de mână şi mă încuie cu el într-un dresing. Ştia că voi exploda dacă mai stăteam mult acolo. "Poți sparge ce vrei liniştită."

"Mersi." iau un umeraş gol şi îl rup. Aş putea să sparg geamul la cât se nervoasă eram. "Menajeră, auzi la ea! Ea nu citeşte ziare ori nu se uită la televizor? Măcar dacă ştia că sunt stilista ta şi era de ajuns. Jur că dacă o mai aud o dată o să-i rup gâtul!"

"Ok, calmează-te! Canalizează-ți furia. Acum vom coborî, iar tu nu o vei omorî."

Jos se mai aflau doar Louis şi Freddie. Îl întreb dacă au plecat, iar el dă afirmativ din cap. Îl duce înapoi sus pe Freddie pentru că dormea.

***

"Am cunoscut-o pe Cheryl."

"O urăsc. I-a dat NU lui Niall la X Factor."

"Şi m-a făcut menajeră."

"Mă duc s-o omor. Unde e?"

"Anne, linişteşte-te. Habar nu am unde e. Şi Liam a anticipat asta şi nu îmi răspunde la telefon."

Simt că Anne îmi ascunde ceva. O să aflu eu ce...

"Anne, cum ți-ai mai petrecut timpul? Am venit ieri la tine şi mama ta mi-a zis că eşti plecată." să înceapă interogarea!

"Şti tu... Pe aici, pe acolo... Peste tot. Nicăieri interesant."

"Hmm... Din câte îmi aduc aminte ieri Niall a lipsit la aceeaşi oră. Nu ți se pare puțin suspect? Adică, nu vreau să insinuez că tu şi Niall ați fost undeva, dar..." ok Alice, deja exagerezi. Unde ai vrea să meargă amândoi? Cine ştie?

"Ciudat, nu? Adică, eu nu am fost cu el nicăieri. Am fost la bunica."

"Bunica ta stă în Birmingham. Nu ai cum să mergi la ea fără o maşină, mai ales la ora aia. Niciun tren, autobuz, avion sau cine mai ştie ce nu merge în direcția aia la ora asta."

"M-a dus tata."

"Ambii tăi părinți erau acasă."

"Păi, păi... M-ai prins." nu am crezut că va merge. Felicitări, Alice! Mulțumesc. În sfârşit puțin respect din partea cuiva. Nu am zis că te respect, doar te-am felicitat. Oh, vrei să ne certăm chiar acum? Ok, să ne certăm atunci. Alice, vezi că Anne vorbeşte. "... şi da, am fost cu Niall." ştiam eu!

"Ştiam eu!" da, da, cum să nu! Poți să taci? Nu. Du-te... Dacă mă înjuri e ca şi cum te înjuri singură. Foarte inteligent. Am să te ignor. Din nou, foarte inteligent, copil de grădiniță. Tu chiar nu ai ce face? Nu.

"Atunci de ce mă interoghezi atât? Vrei să mor de inimă?"

"Nu, am vrut să o spui tu."

"Eşti diabolică."

"Aw, mulțumesc! Ştiam deja!"