Stilista lui Harry Styles

Chapter 12

"Niall! Niall! Niall, trezeşte-te o dată!" astea sunt țipetele cu care îmi încep dimineața.

"M-ați trezit pe mine, nu pe el. Şi, pe bune, nu ați invățat nimic?"

"Ah, da. Niall, nu îți mai dăm mâncare o luna!" nu este aceeaşi scuză ca a mea, dar e bună şi a lui Liam.

"Harry unde e?" am realizat că el lipseşte de aici.

"Încă doarme. La fel şi Louis. După ce îl trezesc pe Niall îi trezesc şi pe ei."

"Mă duc să îl trezesc eu pe Harry. Du-te la Louis. Niall s-a trezit. Sau o face."

"Ok."

Intru uşor în camera lui şi îl vad întins ca o stea de mare. Buzele lui erau între-deschisă.

Mă îndrept spre el uşor, mă aşez pe pat lângă el şi încep să îl mişc.

"Harry! Trebuie să plecăm, ridică-te!" se ridică uşor şi pot vedea că poartă doar nişte pantaloni scurți. Arăta aşa...

"Mersi că m-ai trezit! Ceilalți unde sunt?" avea vocea extrem de răguşită.

"Păi Liam i-a trezit pe Niall şi pe-" o goarnă se aude în toată casa. Îmi acopăr urechile şi încep să râd alături de Harry. "Ce a fost asta?" spun încă râzând.

"Du-te la Louis şi o să vezi."

"Liam! Ai zis că nu mai faci asta! Cred că am surzit!" se plânge Louis țipând.

"Aşa faceți mereu? Chiar şi la hotel?" îi întreb stând în pragul uşii.

"Nu mereu. Doar zilnic." îmi răspunde Niall care trece prin spatele meu.

"Acum îmbrăcați-vă! Din cauza voastră o să ratăm avionul dacă nu plecăm în jumătate de oră."

"Este un avion privat. Nu pleacă fără noi."

"Totuşi, grăbiți-vă! Simon o să facă spume la gură dacă află că nu am ajuns la timp." Liam are dreptate. Cred.

Mă îmbrac - stai puțin. Trebuie să plec acasă.

"Băieți, ne vedem la aeroport!"

"Ba nu. Venim noi să te luăm de acasă."

"Of, bine. Pa!"

Ajung acasă şi intru cu grijă pe uşă. Nu vreau să trezesc pe nimeni.

Mă îmbrac cu o pereche de blugi albaştri şi o bluză gri. Astăzi o să plouă. Dar când nu plouă în Anglia?

Îmi iau bagajul şi cobor pe scări. Ies din casă şi încui uşa.

"În sfârşit! Am înghețat aici!" intru în maşină după ce îmi bag valiza în spate. Mă mir că a mai avut loc după câte bagaje erau acolo.

"Din cauza lui Niall. A trebuit să îl ajutăm să îşi împacheteze toată mâncarea." îmi explică Harry care era la volan.

"Dacă m-ați fi lăsat să mănânc când m-am trezit nu dura atât." se apără blondul şi chicotesc uşor.

"Dacă am fi făcut asta tu încă mâncai la ora asta."

"Ba nu e adevărat!"

"Nu vă mai certați! Gata!" țipă Liam la ei. Pot să jur că nu el e cel mai mare, dar e cel mai matur.

În scurt timp ajungem la aeroport unde fugim ca disperații de fanele nebune. Plus că mai eram şi în întârziere.

***

"Acum să mergem la Nando's!" țipă Niall când ieşim din aeroport.

"Taci din gură! Ne pot vedea fanii! Nu mergem la niciun Nando's!"

"Dar vreau la Nando's!"

"Mergem la KFC, ok?" îi propun eu.

"Vreau la McDonald's! Pentru maşinuța din meniul pentru copii." glumeşti, nu?

"Ok, acum taci!" mai strigă o dată Liam la el. Acum face mai multă gălăgie decât toți.

"One Direction! Fetelor, sunt aici!" țipă o brunetă, iar din spatele ei pot vedea zeci de fete alergând spre noi, țipând cât le pot ține plămânii.

"Fugiți!" țipă Louis care o ia primul la goană. Îl ajung din urmă, Harry fiind ultimul. El căra două valize.

Îl vedem pe Paul care ne aştepta la o maşină şi ținea uşa deschisă. Intrăm repede pe rând iar el ne bagă bagajele în spate. Asta a fost o experiență ciudată.

"Sunteți întregi?"

"Din fericire da. Nu ca data trecută când fanele au sărit pe maşină şi trăgeau de uşi să le deschidă. Iar când am ieşit afară, ne-au rupt hainele şi ne-au descălțat. Îmi aduc aminte că pe mine m-au şi zgâriat pe gât, față şi mâini." ne povesteşte Harry, care zâmbea şi se uita în sus. Fanele lor sunt disperate.

Ne cazăm la un hotel de 10 etaje. Ăsta e bloc, nu hotel. Recepționista cred că se abținea să nu țipe când i-a văzut pe cei 4 crai de la răsărit. Pe mine abia de m-a observat.

"În seara asta sunt repetițiile pentru concert. Dacă vrei poți să vi, dacă nu, eşti liberă. Mâine e concertul." mă informează Harry.

"Cred că o să merg prin oraş. Şi de data asta o să merg cu Jackson, nu singură."

Intru în cameră şi îmi las bagajul lângă pat. La televizor nu este nimic interesant

"Jack, poți veni cu mine în oraş? Nu mai vreau să merg singură."

"Bine, o să vin. Aşteaptă un minut." închide uşa.

Mă duc să îmi iau geanta apoi încui camera cu cheia. Îl văd pe Jackson ieşind în acelaşi monent cu mine din cameră.

***

După o sesiune lungă de cumpărături prin mall şi din fericire niciun fan prin preajmă care să mă observe, ne întoarcem la hotel.

Jackson a venit după mine tot timpul ăsta şi s-a oferit să îmi care toate pungile. M-am simțit ciudat ca cineva să se tină după mine atâta timp.

"Mulțumesc mult, Jack!"

"Nu ai pentru ce. Noapte bună!" este ora 9, iar el se culcă. Pe bune?

***

"One Direction e aici, fraierilor!" se aude un țipăt dintr-o dată pe hol şi cred că ştiu cine e.

"Taci din gură! Poate dorm oameni la ora asta!"

"E ora 11, cine ar dormi acum? Găinile?" comentează Louis care cred că tot el a țipat mai devreme.

"Da, oamenii pot dormi la ora asta!"

"Să doarmă. Ce, nu îi las eu?"

"Păi dacă mai țipi mult trezeşti tot hotelul." ies eu la uşă şi atrag toate privirile spre mine. Stai puțin. Sunt în pijamalele mele scurte cu decolteu. Foarte bună mişcarea, Alice! "Mai nou sunt o operă de artă sau de ce vă uitați aşa la mine?"

"Noapte bună, Alice!" spun toți la unison după ce pocnesc din degete. Deci îi pot 'vrăji' foarte ușor când vreau. Bine de ştiut.

"Noapte bună, băieți!"

***

An nou fericit şi fie ca toate problemele de directioner să dispară! Şi cel mai important, să fiți sănătoşi! Vă pup. ❤