Stilista lui Harry Styles

Chapter 24

În două ore plecăm la orfelinat. Abia aştept să îi ajut pe toți copiii de acolo! Am fost în dimineața asta cu Harry să cumpărăm multă mâncare, rechizite şi cărți de colorat. Am mai strâns şi haine care îmi erau ori mie, ori lui Andrew, mici. Am vrut s-o chem şi pe Anne, dar nu era acasă. Totuşi, ghiciți unde. Cu Niall. Mda, părinții ei au aflat. Dar acum câteva ore. Să vedeți ce o să pățească Anne când se întoarce acasă!

Ne urcăm în maşină după ce încărcăm toate pungile şi pornim spre orfelinat.
În câteva minute parcăm în fața orfelinatului. Eu iau 2 pungi, iar Harry 3.

"Bună ziua!"

"Bună ziua! Ce vă aduce pe aici?" ne întreabă o femeie în vârstă.

"Am venit să aducem ceva copiilor. Se poate?"

"Bineînțeles. Oricine e binevenit. Vă rog să mă urmați!"

Intrăm în clădire. Zeci de copii erau afară, în curtea din spate, şi se jucau. Unii stăteau cuminți înauntru.

"Bună, copii!" le spun după ce îi dau lui Harry pungile. Săracul, acum ține 4 în mâini, una mai uşoară în gură, iar una în brațe. Era acoperit de pungi.

"Um, Alice! Te rog să mă ajuți să țin toate astea! Cred că o să le scap."

"Vai de mine! E Harry Styles!" țipă o fată cam de 14 ani. "Şi Alice Scott!"

"Claire, te rog să nu sari pe ei. Stai cuminte, ori te trimit în camera ta!" o avertizează o îngrijitoare de aici. Mai bine să tacă, noi am venit aici ca să stăm cu copiii.

"Nu este nicio problemă. Poți să vii aici!" o cheamă Harry. "Veniți toți pentru o îmbrățişare de grup!" încep să râd când văd că jumătate din copii se duc la el, iar ceilalți la mine. Fetele la Harry, iar băieții la mine. "Aww, câți copii!" din moment ce e orfelinat, normal că sunt copii aici.

"Nu o să-ți mai dau drumul!"

"Chiar nu e nevoie. Îmi place."

☆☆☆

A venit şi seara. Ne-am întors de la orfelinat acum vreo 3 ore. A fost super plăcut.

"Am o altă idee super."

"Care? Sper că nu vrei să mergem la bătrâni de data asta. Nu spun că nu mi-a plăcut să stau cu copii, ba chiar îmi place asta, dar nu vreau să mă joc Bingo sau să împing nişte cărucioare toată ziua. Dar îngrijitoarele alea de la azil cred că sunt sexy..." îi dau o palmă cât casa peste mână şi ceafă. "Scuze, scuze! Continuă!"

"Aşa. Mă gândeam să mergem la Freddie! Te rog! Mi-e dor de micuț! Plus că vreau să o cunosc pe iubita lui Louis, Briana."

"Doamne fereşte, tu te auzi?" ce am zis greşit? "Briana nu e iubita lui, e doar mama lui Freddie! Danielle e iubita lui."

"Mă rog. Mergem la Freddie?"

"Dacă tu vrei să îl vezi..."

"Super! Mă duc să caut bilete de avion!" ştiam eu că pot să merg. Chiar dacă nu venea el, mă duceam singură.

Vreau să îl văd pe Freddie! Sunt moartă după copiii mici. Abia aştept să am şi eu unul, sau 2, sau... Alice, nu e momentul să te gândeşti la aşa ceva. Tot perversă ai rămas. Dacă tu zici că asta e perversitate...

Trebuie să vorbesc cu Louis să văd dacă e disponibil zilele următoare. Mai bine îi trimit mesaj, poate doarme.

"Hey Lou, mă gândeam să trecem zilele următoare eu şi Harry să vă vedem pe tine şi pe Freddie. Eşti liber?" - Alice

Uimitor, primesc mesaj înapoi în câteva minute.

"Desigur, nicio problemă. Vă aşteptăm." - Louis

Îl anunț şi pe Harry, iar el mai are doar de decis ziua. Eu voi face restul. Bilete de avion, cazare, bagajele...

"Ce zici de miercuri? Plecăm marți seara, ajungem miercuri şi ne întoarcem vineri."

"Minunat. Acum, relaxează-te! Fac eu restul."

"Mersi iubito, eşti minunată!" mă sărută pe buze, apoi pleacă înapoi în sufragerie.

Bilete de avion din Londra spre Los Angeles. Nu e greu să le găsesc.

Unde sunt zborurile de marți... Iată-le! Deci, ori avion la 8 fără un sfert dimineața, 13 după-amiaza sau 18:30. A zis seara, deci preferabil ar fi 6 jumătate.

Am rezervat locurile pentru avion, mai am hotelul. Eh, nu acum. Cel mai bine ar fi să îl rugăm pe Louis să ne recomande unul.

Bagajele. Bun, cred că ar ajunge un geamantan mai mare pentru amândoi. Stăm doar 2 zile, 3 cu plecarea.

Vremea în LA trebuie să fie ca întotdeauna. Cald.

Eu trebuie să merg acasă ca să îmi aleg hainele.

"Harry, mă poți duce până acasă? Trebuie să îmi iau nişte haine."

"Desigur. Vin imediat, mă duc să aleg cheile de la maşină. Mă poți aştepta afară."

☆☆☆

Bagajele sunt terminate. În sfărşit! Şi, surprinzător, chiar au avut loc toate într-un singur geamantan. Ce-i drept că era unul uriaş.

Acum iar mă plictisesc. Poate vorbesc cu Anne. Nu i-am mai auzit vocea de câteva ore.

De ce nu îmi răspunzi? Eşti atât de ocupată încât nu mai ai timp de mine? Eu nu îți răspund pentru că eşti enervantă. Nu vorbeam cu tine! Dar cu cine? Cu idioata de Anne care nu răspunde după 4 apeluri. Nu ea e idioată, ci tu. Poate fata s-a săturat de tine. Sau poate tu vrei să taci! Ba nu, nu vreau. Îmi place să te enervez. Şi mie îmi place să mănânc înghețată. Asta nu are nicio logică. Nu contează.

"Scuze că nu ți-am putut răspunde. Aveam puțină treabă. Ce ai vrut să îmi spui?" - Anne

"Am vrut să vorbesc cu tine. Ce fel de treabă aveai?" - Alice

"Să cumpăr ceva." - Anne

"Ce ceva?" - Alice

"Nu e treaba ta. Oricum, eu mă culc. Noapte bună!" - Anne

"Ok, noapte bună!" - Alice

Mă întreb oare ce a cumpărat Anne... Hai gata cu gândurile astea. Du-te să te culci! Nu-mi spui tu ce să fac! Nu eu zic asta, ci ochii tăi care se închid din minut în minut. Da, ai dreptate. Mâine trebuie să cumpăr mâncare pentru drum. Şti că nu ai voie cu mâncare în avion, nu? Ah, da! Am uitat. Tu mereu uiți totul. Ia nişte pastile de memorie, că amintirile tale încep să se şteargă. Nu am 60 de ani, mă descurc fără pastile. O să ajungi să uiți câți ani ai înainte să împlineşti 30 de ani. Asta s-o crezi tu!