Stilista lui Harry Styles

Chapter 19

După ce le-am tăbăcit puțin fundul - fiecare a primit o palmă în braț - ne-am pus înapoi la culcare.

Ma bag în pat, dar când eram pe punctul de a inchide ochii uşa camerei se deschide, iar Harry intră.

"Ce vrei?"

"Pe tine." se aruncă în pat şi începe sa mă sărute. Mâinile mele îşi fac drum pe după gâtul lui, iar săruturile devin mai pasionale. Îşi dă tricoul jos şi continuă să îmi lase săruturi umede pe gât în jos. Auzim uşa deschizându-se şi o Anne foarte speriată în prag.

"Alice..." spune, dar când îşi dă seama de ce se întâmpla pe fața ei privirea perversă îşi face apariția. "Nebunaticilor!" Harry îşi ia tricoul pe el repede şi trece pe lângă prietena mea, ieşind din cameră.

"Mai taci! Acum, de ce ne-ai între- De ce ai venit?"

"Nu puteam să dorm." se aşează lângă mine în pat şi trage pătura până mă dezveleşte.

"Adică îți era frică să o faci, nu?" o tachinez.

"Ba nu... Ba da. Am impresia că se află ceva sub patul meu."

"Ai 19, aproape 20 de ani, iar ție îți e frică de o 'persoană' sau 'creatură' de sub patul tău. Ce, sarea nu mai funcționează?" mă loveşte încet în mână.

"Noapte bună."

"Hai să vedem dacă e ceva sub patul tău. Şi sigur nu e."

Ieşim din cameră încet şi urcăm scările. Mă duc lângă patul ei. Să îi fac o farsă? Să nu îi fac o farsă? O s-o fac.

"Vezi, nu e ni- Anne! Ajutor! Ceva m-a prins de mână! Nu îmi dă drumul! Te rog, ajută-mă!" încep să mă trag de mână creându-i impresia că cineva sau ceva mă trage.

"Alice! Nu! Vin acum să te ajut!" mă trage de mână. O las să mă scoată afară şi încep să râd în hohote. Chiar se simte bine să faci farse oamenilor.

"Culcați-vă o dată, mâine avem musafiri!" țipă cineva la noi de jos. Nici nu am realizat că râdeam şi băteam cu palma în parchet la 4 dimineața.

"Pe cine?"

"O să vedeți."

Ascultăm vocea şi mergem să ne culcăm. Anne tot nu a vrut să doarmă singură, aşa că am sfârşit să împart patul cu ea. Nu e ceva nou oricum.

***

"Ne ziceți acum despre ce e vorba?" cobor în sufragerie imediat ce mă trezesc. Anne dormea.

"Tu trebuie să fi Alice." ăsta e Zayn?

"Da, eu sunt. Tu eşti Zayn, nu?" mă ia în brațe în timp ce îl întreb.

"În carne şi oase!" îl văd şi pe Liam coborând la noi, dar tot n-o văd pe Anne.

"Crăciun fericit tuturor!" spune Liam când intră în bucătărie.

"Crăciun fericit!"

"Zic să desfacem cadourile, nu?" chiar atunci coboară şi Anne. Când îl vede pe Zayn se abține să nu leşine. O văd că ba vrea să plângă, ba vrea să țipe. Ori ambele.

"Hey, nu plânge!" el o ia în brațe şi se îndreaptă spre brad. Mă uit cu colțul ochiului la Niall care părea puțin gelos. Irlandezul s-a îndrăgostit de prietena mea cea mai bună!

Ne deschidem cadourile pe rând. Fiecare avea unul. Eu am primit o pijama - sau cum s-o numi ea - în formă de ren. Era atât de drăguță!

***

"Cum a fost Crăciunul vostru, familie?" Harry mă conduce acasă, iar Niall pe Anne. Îi vreau împreună pe cei doi.

"Bună Alice!" se pare că a venit Olivia, prietena lui Andrew. Harry tocmai se descalță. Hopa!

"Bună!" iubitul meu intră şi el în casă. Olivia îl vede şi, efectiv, țipă, plânge şi mai ştiu eu ce.

"Ce caută Harry Styles aici? Nu îmi vine să cred că te întâlnesc! Harry, să şti că te iubesc!"

"Wow, wow, Olivia! Nu întrece limita. Harry e luat." Andrew coboară şi el până la urmă. Norocosul, el nu a trebuit să o audă țipănd.

"Exact."

"De cine? O, stai. De mine!" îl prinde de braț şi mă abțin să nu urlu la ea să îşi ia labele de pe iubitul meu. Cred că va trebui să mă obişnuiesc cu asta.

"De Alice." Harry încearcă să o îndepărteze pe mica visătoare şi mă ia de mână.

"Ce norocoasă eşti! Apropo, mama vine să mă ia în 10 minute."

"Ți-ai luat tot? Adică nu ai uitat nimic, da?" verific eu.

"Am luat tot. Oricum, nu m-aş supăra dacă aş mai trece o dată pe aici!" se uită pervers la Harry şi îi face cu ochiul. Dacă nu se opreşte în momentul ăsta o să plece de aici cu o mână ruptă. Alice, calmează-te! Harry nu ar renunța la tine pentru piticania asta de 13 ani. Da, ai dreptate.

Mergem în camera mea şi încui uşa. Nu vreau să risc să mă trezesc cu micuța perversă.

"Erai geloasă. Recunoaşte!"

"Ce? Pff... Ba nu." spun sarcastică şi dau cu mâna prin aer.

"Ba da. Te-am văzut cum te abțineai să nu sari la gâtul ei." de ce mă simt atât de jenată? "Hey, uită-te la mine. Nu te voi părăsi pentru nimic în lume. Nici măcar pentru fetițe de 13 sau 14 ani, nici pentru fete bronzate la solar şi pline de tatuaje. Ai înțeles?" se uită în ochii mei insistent. Îl văd că se aproprie să mă sărute, dar îi sună telefonul. "Trebuie să răspund. Vin imediat."

Iese din cameră. Eu stau şi mă uit pe pereți până vine înapoi.

"Era Niall. A spus că băieții iar au făcut una din glumele lor proaste şi au incuiat toate uşile. Avem şi noi chei, dar le țin în uşă. Trebuie să plec, dar ne mai vedem. Pa!" mă sărută scurt şi pleacă. Am rămas singură cu doi copii de 13 ani în casă. Ura!

Ies din cameră şi mă gândesc să îi întreb dacă le e foame. Bat la uşa lui Andrew, dar nu îmi raspunde nimeni. Mai bat o dată. Nici de data asta nu mi se deschide uşa aşa că o să intru neinvitată. Nu e nimeni aici. Ciudat.

Cobor, dar tot nu găsesc un semn de viață. Unde au putut să dispară țâncii ăia?

Mă decid să ies afară să văd dacă se află acolo. Îi văd cum ies din curte. Cred că ori a venit mama Oliviei, ori se duc la vecinii de alături.

Ce pot să fac acum? Am rămas singură. Nu e drept! Anne îşi face bagajele pentru că pleacă cu familia ei în Elveția, Niall şi Harry se chinuie să intre în casă, Andrew şi Olivia au plecat... Chiar nu e drept.

Am vrut să vă mulțumesc pentru cele 3,56 de mii de vizualizări şi pentru cele 381 de voturi! Nu mi-aş fi imaginat niciodată că voi strânge atâtea vizualizări şi voturi. Chiar mă bucur că vă place! Toate astea le fac de plăcere.