Stilista lui Harry Styles

Chapter 7

"Bună seara, America! Mă aflu în studio cu celebra, magnifica, perfecta trupă One Direction!" îi introduce prezentaroarea pe băieți.

"Cred că ai exagerat puțin. Noi nu suntem perfecți, nimeni nu e. Doar directionerii noștrii sunt perfecți." recunoaște Liam, ceea ce mă face să spun 'Aww' dar în șoaptă. Era așa drăguț uneori, adica vorbele lui erau scoase din lumea a noua.

"Cum spuneți voi. Să trecem la subiect. Deci, Harry. În ultimul timp se zvonește că ai o nouă iubită, care este și stilista ta. Ce părere ai despre asta?"

"Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nu, nu este iubita mea. Iar sărutul de aseară a fost accidental. În timpul bătăii cu apă, am alunecat și am căzut peste ea." îi clarifică Harry pe toți.

"Da, așa e. Adică, din câte știm noi, ei nu sunt împreună. Și nu cred că ne-ar ascunde asta." aprobă Niall.

"Hmm... Nu pari atât de sigur pe tine când ai spus asta, Harry." deja mă enervează prezentatoarea asta.

Simt cum în buzunar începe să îmi vibreze telefonul. Deja m-am săturat să mă tot sune lumea. Ies din studio ca să răspund, dar când văd cine mă apelează, aproape că îmi azvârl telefonul de nervi. Era James.

"Ce vrei? Am treabă!"

"De ce îmi răspunzi așa, iubire?" a scos doar 6 cuvinte și deja vreau să închid.

"Nu îmi mai spune așa! Crezi că nu am aflat că m-ai înșelat? Să ști că nu m-am născut ieri, idiotule!" țip, dar un bărbat îmi face semn să vorbesc mai încet.

"De parcă tu nu ai făcut asta! Crezi că nu am aflat de sărutul tău cu idiotul ăla?"

"Jur, dacă îl mai faci idiot o singură dată, vin să te jupoi de viu! Și, pentru cunoștința ta generală, nu sunt împreună cu el, și nici nu te-am înșelat vreodată! Și nici nu aș face-o!" încep să plâng, dar aud un țiuit puternic, semn că au ieșit din emisie. Ce mă fac? Nu vreau să mă vadă plângând. "Apropo, ne despărțim!"

Îmi șterg repede lacrimile cu mâneca bluzei pe care o port și încerc să nu îmi îndepărtez machiajul. Singura mea dorință este să nu-și dea seama că am plâns, să mă întrebe de ce, iar eu să le povestesc.

Spre uimirea mea, nimeni nu scoate vreun sunet până ajungem la hotel. Par să îmi ascundă ceva, deoarece i-am văzut bătând cu piciorul în pământ, având o față îngrijorată, iar Harry își rodea unghiile. După toate aceste indicii, pot fi destul de sigură că-mi ascund ceva, toți.
Ok, m-am uitat prea mult la Crimă și pedeapsă vara asta. Poate nu îmi ascund nimic și erau doar plictisiți. Dar nu prea cred. Mă gândesc că după ce am ieșit din studio, prezentatoarea să fi spus ceva despre mine, iar ei nu vor să știu. Adică ceva supărător.

"S-a întâmplat ceva? Păreți puțin cam agitați." spun când intrăm în hotel, iar ei își schimbă starea complet. Acum parcă erau mai zâmbăreți, sau încercau să mă păcălească.

"Nu. Auzi, în seara asta noi mergem în club. Vii și tu? Nu avem niciun concert, iar mâine plecăm." schimbă Harry subiectul. Acum sunt 100% sigură că îmi ascund ceva.

"Nu sunt o fană a cluburilor. Voi rămâne în camera de hotel și mă voi odihni."

"Cum vrei. Vei rămâne cu Jackson aici, Paul vine cu noi. Ca să ne supravegheze." mă înștiințează Harry.

Mă trântesc în pat și nu m-am mai dezlipit de el până i-am auzit pe băieți că pleacă. Au fost destul de gălăgioși.

M-am ridicat în fund și am pornit televizorul. Mi-am auzit stomacul cum îmi cerea mâncare, chiar și cu televizorul aprins.

"Jackson, este în regulă dacă mă duc până la magazinul de la colț să îmi iau ceva să mănânc?" îl întreb după ce-mi deschide ușa.

"Da, dar vin și eu."

"Nu trebuie să vii. Nu e ca și cum n-aș știi drumul până acolo, totuși am mai fost în LA."

"Bine, dar să ai grijă la paparazzi, la fane nebune și la răpitori." mă face puțin să râd. Cică răpitori. Cine m-ar vrea?

Afară nu este frig, așa că rămân în pantalonii scurți de azi și îmi iau doar un hanorac peste tricoul cu Five Seconds Of Summer. Îmi place trupa asta, și mereu mi-am dorit să merg la un concert de-al lor. Bănuiesc că îi voi întâlni din moment ce ei cântă în deschiderea concertului din Sidney.

De la magazin îmi iau o pungă de chipsuri. Am ieșit din magazin și am făcut câțiva pași, după apare cineva de pe o străduță întunecată și mă apucă de mână. Încerc să țip după ajutor, dar îmi acoperă gura. Mă trage până într-o dubă, unde mă împinge înăuntru de parcă aș fi o valiză. Înăuntru mai era cineva, dar nu mi-am dat seam cine. Era întuneric.

Dubița pornește în grabă. Nici nu apuc să spun ceva, că "mă adoarme" cu un pumn. A fost dureros.

Vă țin în suspans. Îmi place să vă fac asta.
Vreau să știți că nu știu când postez nextul, deci aveți destul timp să vă dați cu presupusul cine ar fi putut să o răpească.