Stilista lui Harry Styles

Chapter 25

Aşteptăm de 25 de minute să urcăm în avion. Tot timpul ăsta am mâncat, am făcut poze cu fanii care ne-au văzut şi Harry le-a dat autografe. Nu că ar fi fost mulți.

"Zborul spre Los Angeles pleacă în 10 minute. Vă rog ca toți pasagerii să se îndrepte spre avion. Mulțumesc." ăsta e zborul nostru.

"Hazza, trebuie să plecăm. Vino!"

"Dar vreau să mănânc!"

"Începi să te transformi în Niall. Lasă mâncarea! Dacă ratăm avionul nu îl mai vedem pe Freddie. Acum, ai face bine să îți mişti fundul ăla perfect de pe scaun şi să plecăm."

"Ai zis cumva că am un fund perfect?" pe bune? Asta e tot ce ai auzit?

"Da, Harry! Acum, urmăreşte-mă!"

"Dar o fac deja pe Twitter şi pe Instagram."

"Nu la asta m-am referit!"

Îl apuc de braț, iar cu mâna care i-a rămas liberă apucă geamantanul. Trebuie să ne grăbim, în 3 minute decolează avionul spre Los Angeles.

***

"L-ai sunat pe Louis să îi spui că am ajuns?"

"Da..."

"Harry! Şi cum ajungem noi la un hotel sau la el?" încep să fac crize. Am aşteptat 15 minute la intrarea în aeroport. "Trebuie să îl sun acum. Sau măcar să îi trimit mesaj să îl rog să îmi spună şi mie un hotel în apropiere de casa lui."

"Bine, dar mai repede! Mi-e somn." îi arunc o privire de 'Serios? De ce nu l-ai sunat până acum?'.

"Lou, noi am ajuns în LA. Ne poți recomanda un hotel în apropierea casei tale? ;)" - Alice

"Desigur. Vin eu să vă iau în 10 minute. Mai puteți aştepta?" - Louis

"Cred că da, în cazul în care Harry nu se plânge de somn." - Alice

"Ok. Mă grăbesc să ajung cât mai repede. Pa!" - Louis

"Pa!" - Alice

Îl anunț pe Harry că Louis vine peste 10 minute şi începe să se plângă că îi e foame, sete şi somn. Îi tot repet că e numai şi numai vina lui.

Louis ajunge, dar nu era singur. Încă o fată şatenă era pe locul din dreapta, în față.

"Bună, eu sunt Danielle. Bănuiesc că tu eşti Alice, iar tu Harry."

"Da. Mă bucur să te cunosc." unde e Freddie?

"Hai să mergem să vă cazați. Bănuiesc că sunteți obosiți, nu?"

"Da. Şi ne e foame."

"Toată seara s-a plâns că îi e foame. Mai e vreun restaurant deschis la ora asta, nu?"

"Da. Mai întâi vă ducem să vă cazați la hotelul Palomar. V-aş spune care e numele întreg, dar nu-l ştiu. După ce vă cazați vă putem duce la un restaurant din zonă."

"Nu e nevoie, Louis. Ne descurcăm de la hotel. Mulțumim oricum."

Când ajungem la hotel îi mulțumim lui Louis că ne-a adus aici şi ne-am înțeles ca maine să mergem la el să-l vedem pe Freddie.