Draga taticule,
Nu stiu cum am avut norocul sa gasesc o asemenea casa. Nu stiu cum am avut norocul de a pleca pur si simplu din acel conflict nevatamata. Chiar nu stiu. Important e ca acum totul e bine. Am gasit bani si mancare. Pentru o luna am avut un acoperis deasupra capului. Peste aproximativ doua luni implinesc 7 ani. Nici nu stiu cum a trecut timpul asa repede. Si totusi, timpul petrecut intre acei pereti albi par a fi ani.
Am ramas fara mancare. Nu ma pot duce la magazin sa cumpar. Imi este frica. Frica ca ma vor gasi. Fie politia, fie Amelia. Trebuie sa plec. Trebuie sa fug de aici. Dar unde ma pot duce? Nu stiu pe nimeni. Nu cunosc locurile. Oriunde e mai bine ca aici. Oriunde nu sunt ei.
Am gasit un rucsac intr-o cutie cu genti si bagaje. am pus in el banii, doua carti din biblioteca, un hanorac si ultimul mar ramas. De asemea, printre cuti am gasit si una cu haine mai vechi. Erau cateva care ma incapeau, cum ar fi o multe perechi de sorete, pereche de blugi, 2 bluze, o rochie si un hanorac. Afara e aproape frig. Port perechea de blugi, una de sorete si o bluza neagra. Nu am pantofi. Imi trebuie incaltaminte. Am inceput sa tai o pereche veche de cizme si sa cos. Eram gatas sa ma incalt cu ele cand s-a auzit usa deschizandu-se.
Scartaitul si zgomotul pantofilor a doi oameni a umplut toata casa. oare au venit proprietarii? Nu. Daca ar fi intrat proprietarul in casa zgomotul ar fi fost mai mare, nu i-ar fi frica sa nu-l auda cineva. Sunt doi intrusi. M-au gasit. Trebuie sa plec acum. Trebuie sa fug cat mai pot. Insa exista o singura iesire.
Au ajuns in bucatarie, se aud vase sparte si soapte. Sunt ascunsa in debara. Cum pot iesii daca sunt in aceeasi camera cu mine? Incerc sa ma furisez. Usa scartaie. Se intorc spre mine. M-au vazut. Isi indreapta pistolul spre mine. Credeam ca mor. Se cutremuta cladirea. Cad dulapuri, se sparg vase. Isi scapa pistolul. II iau pistolul si fug pe usa fara sa ma uit in spate.
Am scapat. Din nou. Norocul ma urmareste. Multumesc cutremur. Se pare ca nu au venit dupa mine. Au venit dupa bani si bunuri. Altfel, de ce ar fi avut televizorul intr-un sac? Pun pistolul in rucsac si ma intrept spre gara. Dar nu stiu unde este gara.
-Scuzati-ma. Imi puteti spune unde este gara?
-Gara? O iei la stanga, direct in fata, treci de...(...)
-Multumesc.
Ma indrept spre gara, incerc sa nu atrag atentia. Imi este frica.
Am ajuns, ma intrept spre casa de bilete, cer un bilet catre... Rusia. Aparent, cel mai apropriata plecare este catre Rusia. Minunat.
-Calatoresti singura?
-Da, mami ma trimite in vizita la verisorii mei. S-a dus sa-mi cumpere biscuiti pentru drum.
-E un drum lung...
Astept pe o bancuta cu biletul in mana si cu rucsacul in spate. Sper sa nu atrag atentia. Apare trenul. Ma sui in el. Astept controlorul cuminte intr-un vagon.
-Biletul, va rog. Calatoresti singura.
-Da, vedeti femeia aceea? Este mama mea.
Arat cu degetul pe geam o femeie oarecare si ii fac cu mana. Imi face cu mana inapoi nedumerita. Controlorul pleaca. Trenul porneste. Sunt oficial in drum spre o alta viata.
cu drag, Zoey
