capitolul 10- Stories #2

1.3K 72 2
                                    

                                              Draga taticule,

 

                  Dupa ce am intrat in masina albastra. "mama" cea noua m-a intrebat "Unde e Alex?" iar eu i-am raspuns " Cu... un prieten."

                Apoi "mama" cea noua vorbea cu "tata" cel nou despre Alex. Mami mi-a spus ca nu este frumos sa asculti 'conversatiile' altora. Dar... mami nu-i aici, acum.

         Asa ca "tata" cel nou o in treaba pe "mama" cea noua:

-"Unde crezi ca s-a dus?"

-"Oh, stai calm! Probabil a plecat iar cu Aaron la el acasa. Asa face cateodata."

-"Esti sigura?"

-"Foarte. Unde ar putea fi, decat la joaca?! O s-o pun pe Lola, mai incolo, sa-l ia de la Aaron."

                  Cand am ajuns acasa Lola vorbea la telefonul fix de la etaj. Eu am trecut pe langa ea in drum spre camera mea. Si am auzit-o spunand ca iese in oras diseara. A spus ca viata ei este plictisitoare. A spus ca viata din filme este mult mai buna.

             Nu am putut s-o ascult mai mult. Se auzea un sunet. Foarte tare. Ca un tipat. Asa ca m-am uitat pe geam. Si am vazut sapte oameni mari. Cu jachiete portocali. Si casti galbene. Si am mai vazut si o groapa mare. Foarte mare. Si in jurul ei era o banda galbena. Scria ceva pe ea. Dar nu mi-am dat seama ce...

                Peste ceva timp Lola se pregatea sa plece... "Mama" cea noua i-a spus ca la intoacere sa il i-a pe Alex de la Aaron. Apoi Lola a plecat. Acea o fata.. plictisita. Trista. In tara minunilor niciodata nu esti plictisit. Dar nu toate gropile duc in tara minunilor.

                Lola a iesit afara. Eu m-am dus dupa ea fara sa ma vada. Ea trecea lent pe langa groapa. Se uita intr-o oglinda mica si se dadea cu.. acel obiect rosu. Cu care se dadea mami pe buze.

                Apoi am vazut. Un iepuras mic printre copaci. A fugit. Nu l-am mai vazut. Dar a fost destul cat sa cred.

                 M-am apropiat de Lola dar ea m-am vazut. A venit spre mine. Si a inceput sa strige si sa ma intrebe ce tot fac. Era foarte aproape de groapa. Asa ca am inpins-o de genunchi. Nu am putut s-o inping tare. Dar a inceput sa se balangane. Mami spune ca atunci cand cineva se balangane isi pierde 'echilibrul'. Lola purta niste pantofi inalti. Probabil de aceea s-a balanganit. Dar se pare ca si-a gasit echilibrul. Si a ramas dreapta. Dar a rupt banda cu scris. Si banda atarna pe jos. Iar atunci cand Lola s-a apropiat cu un pas de mine... a cazut. Pa pa Alice.

             Te iubesc, tati. Te iubesc, mami. Sa nu ma uitati.

                                                                        cu drag, Zoye

Cele o mie de scrisoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum