capitolul 13- The adoption #2

1.2K 80 13
                                    

                                            Draga taticule,

        S-au schimbat multe... Era acelasi orfelinat, aceleasi doamne invatatoare dar erau alti copiii. putini mai erau aceeiasi, majoritatea au plecat, si altii au venit. S-au schimbat multe de cand am plecat. Nici  Ethan nu mai e...

           Dar nu am stat mult acolo. Cel mult o luna. Data trecuta am stat mai mult timp.Doamna invatatoare blonda m-a dus intr-o camera cu o masa si 4 scaune. Acolo era o femeie imbracata cu o fusta stramta, lunga si cu un sacou. Mami se imbraca uneori asa, cand mergea undeva important. Parul ei era prins intr-o minge, mami ii spunea "coc". Pe fata avea multe dungi, mami le spunea riduri si cearcane.

          Ea a mi-a zis ca a avut candva o fata, dar a murit de cancer. Mami mi-a zis ca "cancerul" este o boala grava. Din cuza ei a plecat si tati. Urasc "cancerul". Femeia mi-a mai zis ca isi doreste un nou copil dar sotul ei a murit in razboi. Mi-a zis ca toata familia ei a murit si ca vrea s-o ia de la capat. A auzit ca si familia mea a murit. Si cea adoptiva si cea naturala. De aceea ea vrea sa ma adopte. Mi-a mai spus ca ea este profesora. Ma poate invata sa scriu, citesc, desenez. Dar nu am avut ocazia sa-i spun ca eu stiu deja sa le fac.

        M-a dus la ea acasa. Era o casa mare. Peretii erau albi. Mi-am pus lucrurile in noua mea camera. In camera mea, peretii erau roz cu flori galbene pictate. Era un pat, un dulap cu oglinda si un birou cu scaun si carti. Multe carti. Cred ca fetei ii placea sa citeasca. "mama" cea noua s-a oferit sa le ia de aici dar am oprit-o. Acasa nu prea citeam carti din acestea. Doar povesti. Multe povesti. Asta imi dadea mami sa citesc. Dar am aflat ca povestile mint. In realitate nu sunt finaluri fericite. Aceste carti aratau diferit. Erau groase si mai putin colorate, pareau serioase si interesante. Asa ca m-am gandit sa le citesc candva.

     Noua "mama" este draguta cu mine dar trista. O sa incerc sa o inveselesc. Dar nu voi mai asculta povestile, ele nu pot inveseli decat lucrurile ireale, visele.

       Te iubesc, tati. Te iubesc, mami. Sa nu ma uitati.  Ne vom reintalni candva.

                                                                               cu drag, Zoey

     

  

Cele o mie de scrisoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum