Capitol 34- Omul

166 19 5
                                    


Draga taticule,


              Credeam...  credeam ca in sfarsit o sa simt mirosul libertatii, dar tot ce simt e mirosul mortii. Si nu numai pentru ca am un cadavru ciopartit in congelator, dar simt cum mor pe dinauntru. Credeam ca daca fac cateva sacrificii pot fi in sfarsit libera, pot sa traiesc... dar tot ce am facut a fost sa distrug si sa ma distrug... Poate corpul meu e liber, dar sufletul mi-e intr-o cusca si capul mi-e plin de regrete...

              Si poate suna chiar ireal. Si suna ireal. O simpla copila... o simpla copila de nici un metru sa fi facut atatea rele, sa fi creat atatea daune, sa se fi majit cu atata sange pe mainile acelea micute de copil de 8 ani. Sa fi facut toatee acestea fara macar sa clipeasca. Sa ia un cadavru in propriile maini si sa il taie bucata cu bucata, deget cu deget, organ cu organ si nici macar nu s-a sinchisit sa-i pese sau macar sa se simta dezgustata...

               Ai crede ca dupa toate acestea mica fata stie toata atonomia corpului, dar nu... o stia dinainte. Pentru ca mica fata obisnuia sa se taie accidental in hartie, ci nu in lama cutitului. Mica fata e o dovada vie ca nu trebuie sa fii mare si puternic pentru a face cele mai oribile lucruri vazute pe pamant. 

              Mica fata, desi vrea, nu mai simte nimic. Nu mai simte durerea, fericirea, empatia. Nici macar iubirea. Nici nu e sigura daca a simtit vreodata. Nu, taticule. Nu mai simt nimic. Jur.

            Mica fata nu simte nici frica. Nu ii este frica sa se murdareasca de sange pentru a obtine ceea ce vrea. Indiferet cat de neinsemnat este acel lucru. Pana si o hartie, pana si o bacnota este mai importanta decat o viata. Viata nu mai inseamna nimic. Un detestabil privilegiu.

            Omul. Omul e un suflet si un corp. Omul e o intreaga poveste pe 2 picioare. Omul esti tu. Omul sunt eu. Omul e viitorul, trecutul si prezentul. Omul e o minune. Dar pentru aceasta mica fata omul inseamna nimic.    

               O sa-i fac sa plateasca, taticule. Promit. O sa cresc mare, o sa cresc puternica si o sa-i fac sa sufere si sa regrete tot ce au facut. Tot ce ti-au facut, tot ce i-au facut mamei si tot ce mi-au facut. O sa ma razbun pentru tot. Si o sa-mi recuperez averea. Doar asteapta, taticule. O sa arda toti, iti jur. 

                                                                                                                                                          Cu drag, Zoey


Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 09, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Cele o mie de scrisoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum