Draga taticule,
Timpul trece foarte incet. Desi cred ca a trecut destul de mult. Dar am invatat sa ma descurc. Femeia cu par scurt si cret are pe birou cateva carti. Uneori iau una cand nu este atenta si o pun la loc cand isi da seama ca a disparut. De obicei aflu lucruri noi prin carti. Lucruri care pot fi folositoare. Cum ar fi ca oamenii rai sunt pedepsiti. Sau ca Cypripedium calceolus este o specie de orhidee aparținând genului orhidee...
Dar in cartile femeii nu gasesc astfel de informatii. Nu ma ajuta sa imi imbunatatesc cunostintele sau sa imi largesc campul vizual. Nu prea ma ajuta. Tot ce imi spune cartea este ca... personajele principale dau o importanta neobisnuit de mare 'dragostei' si din cauza acestui lucru actioneaza necugetat si pierd totul, dar in ultimul moment cei doi se reintalnesc miraculos si uita toate greselile din trecut ca si cand acestea nu au existat sau nu le-a afectat viata. Ce vrea sa-mi transmita autorul? Ca pot sa fac orice si sa dau vina pe 'dragoste' si asa totul va fi uitat? De ce ar vrea cineva sa scrie o carte cu acelasi sfarsit si acelasi inceput? De ce ar vrea cineva sa umple randurile unei pagini cu lucruri irelevante, care te invart intr-un cerc? Oare acesta poveste are vreo morala? Nu, nu are din cate observ. Atunci de ce ar vrea cineva sa o citeasca? Nu poti invata nimic din ea, iar firul povestii te duce unde a inceput.
Ma gandesc... poate oamenilor le place pentru ca exista 'dragoste'. Pentru ca pare a fi povestea tipica pe care multi si-ar dorii sa o aiba. Poate lumea este atat de disperata dupa dragoste incat ar citii orice ii face sa se simta mai bine in pielea lor. Si cand stau sa ma gandesc, realizez ca oamenii inghit orice. Astfel de oamenii pot fi maniulati cu usurinta.
Cand imi voi planifica evadarea, cu siguranta femeia creata va fi parte din plan. Poate chiar am invatat ceva din carte... Oamenii care iubesc sunt oameni slabi.
Cu Drag, Zoey
