Draga taticule,
Am fugit, am fugit departe. Am intrat intr-o padure intunecate. Inainte nu stiam ca prin apropriere se afla o padure... Cred ca asta este unul din multe din lucrurilor pe care nu mi le-a zis. Dar nici ea nu stia ceva, ca eu stiu totul. Nu era prima data cand intram in acea padure. Facea parte din planul meu sa vin aici dupa ce ma intalnesc cu ea. Mi-am lasat la intrarea in padure, intr-o scorbura de copac, un rucsac negru gasit prin sifonier. Era acoperit cu multe frunze. Desii nu stiam de unde erau frunzele. In padure nu era deloc zapada. Era un fenomen ciudat, ne mai intalnit. Toata padurea arata ca si cand ar fi toamna. Poate copacii bloca zapada sa intre in padure. Si zapada era doar la suprafata. Si asa era.
Mi-am luat rucsacul si am fugit. Nu stiam unde ma indrep, nu stiam ce sa fac sau care imi era scopul. Stiam doar ca trebuie sa fug. Soarele disparuse de pe cer. Se lasat incet intuneric prin toata padurea. Trebuia sa ma opresc undeva. Se facuse foarte frig. M-am oprit, mi-am dat rucsacul jos si am inceput sa caut bete. Trebuia sa fac un foc, sa ma incalzesc. Am adunat mai multe crengi si le-am pus la un loc apoi am scos bricheta din rucsac si am facut focul. Langa foc am pus o patura, scoasa tot din rucsac, si m-am asezat pe ea.
Incepeam sa ma incalzesc. Am scos din rucsac un baton cu proteine. Eu mananc numai batoane sau, eventual, cereale. Am scos din rucsac si o carte. Cartea am luat-o din camera cu tablouri. Era o biografie a lui mami. M-am apucat s-o citesc dar am adormit cand am ajuns la pagina 36.
Cand m-am trezit focul inca mai sfaraia.Si cand ma uit la ea imi amintesc de casa si femeia aceea care au luat foc... din cauza mea. Poate nu ar fi trebuit sa fac asta, am luat o decizie nesabuita. Daca as fi gandit mai limpede poate nu as fi facut acele lucruri, dar eram foarte furioasa. De acum incolo nu voi mai lua decizii cand am un exces de sentimente. Trebuie sa gandesc mai rational. Si atunci focul s-a stins de tot.
M-am infofolit in patura pentru ca imi era frig, apoi m-am reapucat sa citesc. Nu m-am oprit pana la lasarea serii. Am mascat alte doua batoane si am terminat o sticla de apa. Cand au trecut 24 de ore am adormit, la fel ca si in prima noapte, dar de data asta terminasem cartea. Biografia lui mami era diferita de celelalte biografii citite. Existenta mea apare numai intr-o propozitie, "Samantha Hall are o fata pe nume Zoey Hall.". Nimic mai mult. Si mai scrie ca mami avea probleme mintale. Asa a inceput sa picteze. Imi amintesc, cand eram acasa cu mami si cu tine, mereu erau niste oameni albi pe langa mami. Ca sa se asigure ca nu face lucruri nesabuite, cum am facut eu. Tu si cu mami vati intalnit cand ea era la spitalul de nebuni dar tu erai un doctor acolo. Tu ai lasat-o sa stea la domiciliu. De aceea nu ma lasai sa ies din casa? Pentru ca iti era frica ca voi face lucruri nesabuite.
Cand m-am trezit am vazut in fata mea 2 politisti. M-au luat impreuna cu toate lucrurile mele. M-au dus din nou la sectie si mi-au pus intrebari. Se para ca in timp ce eu citeam despre viata lui mami ei ma cautau. Le-am zis doar ca am vazut foc, mi-am facut un bagaj si am sarit pe fereasta. Nu am mintit doar a nu am spus toata povestea. Ei mi-au zis ca fameia a murit in incendiu si ca va trebuii sa ma trimita inapoi la casa de copii cu tot cu lucrurile lui mami. Peretii din camera in care erau toate tablourile ei erau din pamant. Nu au ars , au tinut focul la distanta. Se pare ca femeia aceea s-a gandit la tot ca sa protejeze ce are ea de pret. Peretii camerei mele nu erau din pamant.
M-am intors de unde am plecat, la casa de copii. Acum sunt singura si nu mai am incredere in nimeni. Nu ascult decat ce imi zic cartile. Am ramas doar eu si cu Zoey pe fundalul melodiei de la cutia muzicala.
cu drag, Zoey
