capitolul 3- The housekeeper

2.2K 97 5
                                    

                                   

                                                                  Draga taticule,

                  Acum doua zile, mami a lasat o straina sa intre in casa. Este o femeie inalta cu parul lung, ondulat si blond. Este slaba si tanara. Purta o rochita scurta si neagra cu un sort alb. Mami a spus ca este noua noastra "menajera". Mami a spus sa fac cunostinta cu ea. Mami a spus ca o cheama Amelia. Mami a spus ca o sa locuiasca cu noi mult timp de acum. Mami nu a mai spus multe lucruri de ceva timp. De cand... de cand a adormit.

            S-a intamplat ieri. A fost prima zi de munca a "menajerei". Mami statea pe canapea si se uita la televizor. Mie nu-mi place sa ma uit la televizor. Totul este alb-negru in televizor. Eu eram in celalalt colt al camerei. Ma jucam cu Zoey, papusa mea de portelan, si cu cutia muzicala. Am vazut ca menajera era langa mami, fix in spatele ei. Dintr-o data menajera a scos din sort un lucru mare si ascutit. Mami folosea chestia ascutita cand facea mancare. Mami  a spus ca nu am voie sa-l ating, ma pot ranii. Menajera a luat chestia ascutita si a infipt-o in spatele lui mami. Eu m-am speriat pentru o secunda pentru ca mami scotea sunete ciudate si pentru ca din spatele lui mami iesea apa rosie. Dar apoi m-am gandit ca ii face un masaj lui mami. Mami a cazut de pe canapea. Probabil a dormit. Era pe jos, pe covor. Peste tot in jurul ei era apa rosie. Ce este apa rosie, taticule? Din toti oamenii iese apa rosie?

                Amelia m-a vazut. M-a vazut cum ma uitam la ea si la mami. A venit spre mine. A venit spre mine cu acea chiestie ascutita murdara de apa rosie. Eu m-am ridicat in picioare cu papusa intr-o mana si cutia muzicala in cealalta mana. Ea se apropria de mine din ce in ce mai mult. Era fix in fata mea. Se uita la mine de sus. Nu avea o privire prea calda... Ea m-a luat sus in bratele ei. M-a luat asa de brusc incat am scapat-o pe Zoey pe jos. Apoi m-a dus afara. Eu nu am mers niciodata afara, cel putin nu atunci cand era lumina. Era ceva mare si galben pe cer. Era oribil. Imi intra in ochi.

               Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca m-a pus intr-o masina si m-a adus aici. In casa asta. Casa asta este mare. Ea m-a incuiat in pivnita. In pivnita e frig. Simt cum pielea imi este din ce in ce mai rece. Si sunt multe chesti ascutite aici. Unele mai mari, altele mai mici. Sunt toate asezate pe pereti. Ca niste tablouri. Ca niste tablouri ascutite. Toate pivnitele au tablouri ascutite in ele, taticule?

                 Te iubesc, taticule. Si mie dor de tine. Si lu-i mami ii e dor de tine. Dar acum doarme. O sa-i dau scrisoarea cand se trezeste. Te iubesc mult, taticule. Sa nu ma uiti.

                                                                                                                                                                                           .                                                                                                                        cu drag, Zoey

        

Cele o mie de scrisoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum