capitolul 5- The police

1.7K 96 2
                                    

                                                       

                                                           Draga taticule,

    

Ieri, doua maini calde si aspre m-au trezit si m-au luat de pe mormantul tau. Acea persoana s-a dovedit a fi un barbat batran si barbos, imbracat intr-o rochie.  El mi-a spus ca este 'preot'. Si ca o sa ma duca in 'biserica'. Mami mi-a zis ca biserica este un loc mare cu multe imagini cu sfinti. Mami mi-a spus ca acolo ne rugam la cel de sus.

     Preotul m-a dus in biserica si m-a asezat pe un scaun de lemn in timp ce imi spunea "stai aici si fi cuminte". Apoi el s-a dus intr-o incapere plina cu lumanari. A lasat usa deschisa. Puteam vedea si auzea ce face. In acea camera era si un telefon fix de culoare rosie. Preotul a luat telefonul si a inceput sa sune pe cineva. Eu nu am ascultat conversatia... eu ascultam sunetele melodioase ce le scotea cutia mea muzicala.

       Peste putin timp se aude un sunet ciudat si asurzitor din strada. Apoi a intrat pe usa un barbat tanar si inalt mbracat in albastru. Si avea un obiect galben, lucios in piept. A venit la mine. S-a asezat in genunchi ca sa se poata uita in ochii mei. Mi-a spus ca este un 'politist'. M-a intrebat cine sunt, ce cautam in cimitir, cine sunt parintii mei si unde sunt ei. Iar eu i-am zis "Mami a spus ca nu am voie sa vorbesc cu strainii."

        El m-a luat in brate si m-a dus la 'sectie'. Acolo m-au asezat pe un scaun intr-o camera cu pereti albi. In acea camera era un geam imens, negru. In fata mea era o masa alba si dincolo de masa inca un scaun ocupat de acel politist.

   "- Buna fetito, eu sunt domnul Miller. Iar tu esti...?

     - Zoye.

     - 'Zoye' ce nume frumos. Te rog sa-mi spui, Zoye, ce cautai tu in cimitir? Te-ai pierdut?

     - Nu. Ii cautam pe mami si pe tati.

     - Mami si tati sunt in cimitir?

     - Da. Ii imbratisam dar am adormit.

     - Aha... Si cum ii cheama pe mami si pe tati?

     - John si Samantha hall.

    - Aha... Deci tu esti fetita disparuta. Tu esti Zoey Hall.

    - Da. Acum pot sa plec acasa?

    - Din pacate nu poti. Casa ta este in custodia noastra acum.

   - Dar pot sa o iau pe Zoye inapoi? Este papusa mea. Am scapat-o cand m-a luat in brate Amelia.

    - Amelia? Cine este Amelia?

    - Mai intai imi vreau papusa. "

   Si in umatoarea clipa un alt barbat mi-o aduce pe Zoye intr-o punga de plastic. Eu o iau pe Zoye in brate si o scot din acel ambalaj de plastic. Am luat-o in brate ata de tare incat am uitat ca era de portelan si era sa o sparg.

   "- Acum ca o ai pe Zoye spune-ne cine este Amelia.

    - Amelia este fosta noastra menajera.

    - Ea i-a infipt lui mami un obiect ascutit in spate. De aceea mami a plecat.

    - Ok Zoye. Mai stii si altceva? Ce ne-ar putea fi de folos?

    - Amelia m-a luat in brate si m-a dus intr-o casa mare si m-a tinut in pivnita. A spus ca vrea sa ma vanda. Casa este aproape de cimitir.

    -Ok Zoye. Te-ai descurcat foarte bine. Pentru asta primesti o bombonica. "

         Apoi m-a luat un domn si ma dus intr-un loc cu multi copii cu parinti plecati. El a spus ca acolo o sa stau pana cand cineva ma va 'adopta'. Dar macar o sa stau cu Zoye si cu cutiuta muzicala.

                    Te iubesc, tati. Te iubesc, mami. Sa nu ma uitati. Candva voi venii la voi.

                                                                     

                                                                                                                                Cu Drag, Zoey

Cele o mie de scrisoriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum