Draga taticule,
Cand am descoperit... acele lucruri am realizat ca nu mai puteam locui in casa aceea. Trebuia sa plec. Dar nu putem sa plec asa. Fara sa ii spun de ce. Femeia aceea rea trebuie sa stie. Trebuie sa fie pedepsita. Asa cum sunt pedepsiti cei din cartile mele. De obicei cu inchisoarea dar eu voi face ceva diferit.
Se auzise usa. Venise. E bine. Eram pregatita. Am pregatit tot pentru sosirea ei. O auzeam cum imi striga numele. Am coborat la parter. Statea exact in cercul de benzita facut mai devreme. Avem in mana o bricheta. Nu prea stiam cum s-o folosesc dar am vazut-o de multe ori pe mami fumand, desi oamenii in halate albe au spus ca nu are voie.
Femeia m-a intrebat "ce caut ocolo", "ce tot fac". A incercat sa se miste dat iesea din cerc si i-am ordonat sa nu se aproprie. Era speriata. Puteam vedea pe fata ei. Stia ca ceva nu e in regula. M-a intrebat din nou "ce s-a intamplat". Asa ca i-am spus cum am intrat in dulap. Cum am vazut si stiu totul.
"- Zoey, asculta scumpo, mi s-au dat acele tablouri la venirea ta. Nu stiam ca mama ta era o pictorita."
"-TACI!"
"-Zoey, mama ta era nebuna. Nu-i calca pe urme. Lasa flacara jos!"
"-MINTI!"
"-Zoey, lasa flacara aia jos, acum! Stiu ca tu ai omorat cealalta familie. Stiu ca te-ai umblat prin cimitire. Stiu totul."
"-Mi-ai vrut doar mostenirea." Si atunci o lacrima mi-a curs pe obraz.
"-Zoey..."
"-Nu m-ai iubit niciodata!"
Am aruncat flacara si cercul de benzina s-a transformat intr-unul de foc. Femeia a inceput sa tipe. Incet, flacara se raspandea peste tot. Femeia nu avea iesire. Fumul se raspandea in toata casa. De abia mai puteam sa respir. M-am dus in camera mea, Am luat-o pe Zoey si cutia muzicala apoi am plecat, vazand peretii mei pictati cu iau foc.
M-am dus inapoi la parter, nu mai puteam iesii pe usa, asa ca am iesit pe geamul de la bucatarie. Din pacate mi-am rupt rochia incercand sa ies. Am fugit prin zapada cu Zoey intr-o mana si cutia in cealalta. Uitandu-ma inapoi cum acoperisul lua foc.
Cu drag, Zoey
