Mă predau ție ~ ON HOLD ~

~ Capitolul 8 ~

    Cam asa mi-am petrecut serile, asta pana cand, miercuri dupa-amiaza, primesc un mesaj de la Kellan.

    “Hei, poti evada in noaptea asta? Vreau sa te vad, vreau sa fim impreuna.”

    “Stii foarte bine ca nu sunt acasa. Asa ca, ce rost are intrebarea?”

    “Nu, nu esti acasa, dar sunt eu la mare. Zi, poti evada ca sa ne intalnim?”

    Nu-mi venea sa cred ca e aici! Oh, Doamne, cat imi doream sa-l vad!

    “Da-mi un singur motiv pentru care as vrea sa ma intalnesc cu tine. Asta e saptamana mea libera, in care vreau sa fiu fericita. Chiar nu mai poti astepta?”

    “Rose, hai sa nu incepem iar, ok? Stii bine care e motivul principal si NU VREAU sa mai astept. Te vreau, si te vreau acum, intelegi?”

    “Ciudat, eram convinsa ca am dreptul la o parere.”

    “Rose, nu ma provoca! Zi-mi la ce ora si voi veni sa te iau de la hotel.”

    “Nu stii la ce hotel stau . “ M-am indoit de aceasta afirmatie inca de cand mi-a aparut prima oara in minte. Evident ca stia la ce hotel stau. De fapt, sunt sigura ca stia si camera si chiar si orarul meu.

    “Nici tu nu crezi asta. Deci, la ce ora?”

    “ La 12, la clubul “Fantasy”. Sa nu indraznesti sa apari pe aici!”

    “Voi fi acolo . . . “

    Grozav! Acum cea mai mare problema a mea era urmatoarea : ce voi face cu Helena? Sa ma mut cu fratimio in camera nu era o solutie, caci el se trezea des si avea un somn usor, cu mami nici atat, iar cu baietii, hahaha, nici nu ma gandesc!

    “Stiu” am soptit si m-am ridicat de la masa, am platit sucul si m-am dus la o farmacie, de unde am luat somnifere ce, speram eu, sa o tina adormita bine pe Helena de la 10 pana pe la 6 dimineata.

    Nu-mi placea ca faceam asta, dar nu puteam risca sa afle cineva ca eu plecam.

    Oh, frate, si ce ma fac cu receptionerul si paznicul?

    “Aha, stiu!” am gandit victorioasa si m-am indreptat spre un alt magazin unde vazusem niste paltoane lungi, mi-am luat si o esarfa pe care aveam sa o pun pe cap si niste ochelari mari de soare ce-mi acopereau trei sferturi din fata.

    Ducandu-ma cu plasa in care-mi atarnau mai grele decat era normal toate acestea ma gandeam cu o anumita curiozitate si entuziasm ca totul era ca intr-un film. Toata treaba era ca eu nu trebuia sa fiu recunoscuta.

    In timp ce asteptam sa vina liftul, iar apoi, in timp ce ma indreptam spre camera mea, ma tot gandeam cu ce sa ma imbrac. In primul rand, “Fantasy” e un club de fite, in care stiam ca nimeni cunoscut nu-si va face aparitia si-apoi, eu voiam din tot sufletul sa-l seduc pe Kellan pana ma va implora sa fiu a lui, desi posibilitatea ca asta sa se intample era mult prea mica. El detinea puterea, dar asta nu inseamna ca eu nu puteam sa ma joc un pic cu el, nu?

    Mi-am ascuns cumparaturile sub pat, dupa ce m-am asigurat ca niciun lucru de-al Helenei nu zace pe acolo, dupa care, luminata de o idée pentru imbracaminte, m-am dus si m-am uitat in dulap dupa rochita pe care mi-o luasem de curand. Problema era ca nu aveam nimic de incaltat ca sa se potriveasca.

    “Ok, ma duc din nou la cumparaturi, si, ah! Mi se pare ca am vazut niste cizmulite care sa se potriveasca!” si cu acest gand m-am incaltat din nou si am plecat, dar in holul imens al hotelului am fost oprita de Fred.