~ Capitolul 20 ~

1.3K 59 0
                                    

    Radu ma astepta la poarta, cu cate o inghetata in fiecare mana, si ma stranse in brate dupa ce-mi saluta colegele.

-         Ori esti un pofticios fara pereche, ori esti un prieten grijuliu, i-am zis eu, zambind si facand semn spre inghetate.

    El isi dadu ochii peste cap si-mi inmana una din ele, caci erau de fapt identice. Indata, m-am apucat sa o mananc, caci era o zi calda si probabilitatea de a se topi crestea cu cat ieseam de la umbra copacilor din jurul liceului si din jurul parcului ce era peste drum de el.

-         Deci, ce planuri ai?

-         Sa stau cu tine, ridica el din umeri.

-         Deci de asta erai atat de agitat duminica?

-         Nu chiar, insa acum totul e mai bine.

-         Ce se intamplase?

-         O prostie, nu mai conteaza acum.

-         Ok, am ridicat din umeri, hotarand sa nu insist pana ce nu va dori el sa-mi vorbeasca.

-         S-a deschis un nou parc, vrei sa mergem pe acolo, sau vrei sa dam o tura cu barca prin strand?

-         In momentul de fata simt mai degraba nevoia unei hidrobiciclete decat a unei barci.

-         Ok, sefa, atunci strand sa fie. De ce simti nevoia de miscare, in loc sa te relaxezi, in timp ce baiatul cu muschi ar face toata treaba?

    Mi-am dat ochii peste cap, in timp ce i-am dat un pumn in joaca in umar.

-         In primul rand, vin dupa 6 ore de stat la scoala, in banca, pe un scaun care nu este destinat confortului, si in al doilea rand, nici la dans nu am mai fost, si nici nu mai alerg.

    El se opri socat, intinzand mana pentru a ma opri si pe mine. Cum era mai inalt ca mine, si cum eu nu fusesem atenta, mana lui mi-a venit in fata, apasandu-mi nasul.

-         Ce mama …?! De ce ne-am oprit?

    El se intoarse cu fata la mine, si pe un ton de “cine-esti-si-ce-ai-facut-cu-prietena-mea?!” ma intreba:

-         Cum adica nu mai alergi?

-         Adica nu ma mai trezesc dimineata pentru a ma schimba in echipament de sport pentru a iesi afara si a incepe sa dau din picioare mai repede decat atunci cand merg.

-         Nu fa pe desteapta cu mine! Nu acum! De ce nu mai alergi?

-         Pentru ca-mi place sa dorm?

-         De cand?

-         Dintotdeauna?

-         Ok, ok, da, sunt de acord cu tine, dar parca preferai sa te culci cu o jumatate de ora mai devreme doar ca sa poti sa alergi si 10 minute, iar acum imi spui ca nu mai alergi?!

-         Da, cam asa. Oricum, o sa ma apuc eu din nou, cred, la un moment dat, insa deocamdata imi place sa fiu lenesa.

-         Rose, stiu ca nu am mai fost chiar asa apropiati, insa in acelasi timp in care te ador pentru cat de sociabila ai devenit, ma ingrozeste acest mister din jurul tau. Si in acelasi timp in care as vrea sa-l aflu, pentru a te ajuta, nu sunt sigur ca vreau, pentru ca am impresia ca nu vrei sa fii ajutata.

    Am ramas pe ganduri, si am inceput sa mergem din nou, de data asta mai incet. Ma prinse de vreo doua ori de mana pentru a nu da masina peste mine, insa in rest, nu s-a intamplat nimic special, pana la intrarea in parc.

Mă predau ție ~ ON HOLD ~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum